Bucuresti

Comunitatea Evreilor din Bucuresti

Detalii ONG/organizaţie

Adresa
Bucuresti, Strada Sfanta Vineri, nr. 9-11
Telefon
0213131782, 0213102973
Categorie
ONG şi organizaţii
Modificat
acum 4 saptamani si 4 zile
Vizualizari
2181

Voteaza & Distribuie

Prezentare ONG/organizaţie

Comunitatea Evreilor din Bucuresti

Istoria comunității evreiești din București este, în esență, istoria evreilor din zona Munteniei. Comunitatea, formată din negustori și cămătari veniti din Turcia și țările din Balcani, este menționata pentru prima dată la mijlocul secolului al XVI-lea, într-o scrisoare redactata de mai multi rabini din spatiul balcanic (de exemplu, Samuel de Medina). Scrisoarea facea referirea la masacrul importiva evreilor din Bucuresti, sub comanda lui Mihai Viteazul, în noiembrie 1593.

La jumatatea secolului al XVII-lea, i-a fiinta o noua comunitate evreisca, predominant Ashkenazi. Multi dintre domnii fanarioți, care au domnit în secolul al XVIII –lea, au menținut relații strânse cu conducerea comunitatii evreiesti din Bucuresti, chiar au adus de la Constantinopol la Bucuresti, evrei, cu o situatie materiala foarte buna, multi dintre ei au avut poziții influente in societatea timpului.

În 1920, statutul comunității Ashkenazi reconstituita a fost aprobat oficial, și în 1931, în urma publicării noii legi de organizare a cultelor, comunitatea a fost oficial recunoscuta.
În septembrie 1940, odată cu aderarea la putere a lui Ion Antonescu in coalitie cu Garda de Fier , Bucureștiul a devenit unul dintre principalele centre de activități anti-evreiești ale noului regim și a terorii legionare.
Teroare a culminat într-un pogrom sângeros în timpul rebeliunii legionare 21-24 ianuarie 1941, când 120 de evrei au fost uciși, mii de evrei arestați și maltratați, case evreiești, magazine, și instituțiile publice au fost distruse și jefuite, și un număr mare de sinagogi profanate și devastate.

Până la sfârșitul regimului Antonescu (august 1944), evreii din București au fost supusi restricțiilor și persecuțiilor. Mii de evrei au fost lipsiți de locuri de muncă. În 1942 doar 27,2 la sută din populația evreieasca a orasului, de aproximativ 100.000 a fost înregistrată ca salariat, comparativ cu 54,3 la sută din populația non-evrei.

În septembrie 1942 câteva sute de evrei au fost deportați în Transnistria și ucisi. În același timp, 5.236 clădiri și 14.492 apartamente aparținând evreilor, inclusiv clădirile ocupate de instituții evreiești, au fost expropriate. În ianuarie 1942, comunitatea a fost obligata să plătească, în bani și în natură, o sumă în valoare de peste 760 milioane de lei (2,550,000 dolari).

În 1943 comunitatea evreiască a menținut in functiune 27 de școli de diferite grade și 21 de cantine. Bucureștiul a devenit centrul activităților de ajutorare a evreilor români, și mai ales pentru cei deportați în Transnistria.

După instaurarea regimului comunist în 1947, toate instituțiile naționale, culturale, și de bunăstarea evreiesti din Bucuresti au fost închise treptat.
Instituțiilor de protectie socială au fost naționalizate și școlile absorbite în rețeaua de învățământ general. A fost deschisa o scola de stat in limba idis, in anul 1949, inchisa, cativa ani mai tarziu. Activitatea comunitara este organizata de către Federația Comunităților Evreiești din România. In anul 1948 este preluat de catre stat Teatrul Evreiesc. O școală Idiș de Artă Dramatică a fost înființată în anul 1957.

Două ziare evreiești, Unirea română, urmate mai târziu de Viata Noua, ambele au fost întrerupte în 1952/53. Din octombrie 1956, periodice în limba română, idiș și ebraică, Revista Cultului Mozaic a fost publicat sub autoritatea Federației Comunităților Evreiesti. Federația de asemenea, are grijă de nevoile religioase ale membrilor săi, oferindu-le mazzot, șaluri de rugăciune, cărți de rugăciune, etc La sfârșitul anilor 1960 au existat 14 sinagogi în București, inclusiv Templul Coral. Există, de asemenea, o Talmud Tora (scoala) un “Hebra-Shas” (cursuri săptămânale în Talmud), un teatru idiș, și un restaurant kasher.

Aproximativ 400 de studenți evrei participau la cursuri în ebraică și istoria evreilor organizate de comunitatea religioasă, dar principala problemă în acest domeniu este lipsa de profesori competenți.