Bucuresti

Consideraţii cu privire la statutul Istoriei în noul plan-cadru al învăţământului gimnazial din România

Detalii

Categorie
Stiri educatie
Modificat
acum 2 ani si 8 luni
Vizualizari
343

Voteaza & Distribuie

Descriere

Consideraţii cu privire la statutul Istoriei în noul plan-cadru al învăţământului gimnazial din România

I. Analiza proiectelor de plan-cadru din perspectiva principiilor didacticii
Analiza criteriilor de evaluare a proiectelor de plan-cadru şi a principiilor luate în considerare cu acest prilej, respectiv principiul selecţiei şi al ierarhizării domeniilor cunoaşterii umane şi ale culturii, relaţionat cu principiul corelării abordărilor disciplinare cu cele de tip multi-, pluri-, inter- şi trandisciplinar1, constituie fundamentul demersului nostru. Considerăm că se impun următoarele observaţii şi argumente în legătură cu proiectele de plan-cadru pentru gimanziu:

  • Comparând oferta celor trei varinate ale planurilor-cadru pentru gimnaziu în cadrul ariei curriculare „Om şi societate”, în domeniul Ştiinţelor socio-umane şi cel al Istoriei constatăm un accent aproximativ egal, atât disciplinar, cât şi inter-, transdisciplinar. Dar disciplinele socio-umane propuse pentru clasele V-VIII reprezintă diferite abordări ale noilor educaţii (Educaţia pentru drepturile copilului, Educaţie interculturală, Educaţie pentru democraţie, Educaţie economică2), care ar putea fi realizate cu succes prin creşterea numărului de ore/săptămână acordate Istoriei, respectiv Geografiei (2/2) şi reconfigurarea conţinuturilor curriculum-ului pentru Istorie/Geografie, în aşa fel încât diferitele teme studiate la aceste discipline să atingă finalităţile noilor educaţii. Astfel transdisciplinaritatea, interdisciplinaritatea pot fi atinse în cadrul disciplinar printr-o abordare diferită în condiţiile unui număr mai mic de discipline şcolare. Considerăm că ar fi necesară doar o selectare mai riguroasă a competenţelor şi conţinuturilor studiate în cadrul unor discipline şcolare consacrate precum Istoria sau Geografia. S-ar evita astfel fragmentarea conţinuturilor studiate la nivel gimnazial prin introducerea unui număr mare de discipline şcolare cu un număr mic de ore/săptămână.
  • Profesorii de Istorie/Geografie ar putea să abordeze conţinuturile corespunzătoare disciplinelor lor de specialitate în manieră multi-, pluri-, inter- şi transdisciplinară, fără a mai fi nevoie de angajarea unor profesori cu specializări mai puţin didactice, profesori proveniţi din domenii de studii precum Drept, Jurnalism, Ştiinţe politice, Psihologie3, care oricum nu sunt atraşi în suficientă măsură de domeniul didactic, în principal datorită diferenţelor mari de salarizare existente între specializarea proprie şi învăţământ. Atingem astfel ultimul criteriu de evaluare a proiectelor de planuri-cadru pentru învăţământul gimnazial, referitor la principiul adecvării la contextul socio-economic, cultural şi educaţionalcare face referire, între altele, la „resursele umane”4 care pot fi mobilizate pentru implementarea noilor planuri-cadru de învăţământ.
Principiul corelării la particularităţile de vârstă ale elevilorcorelat cu cel al coerenţei pe verticală şi pe orizontală5conduce spre o altă observaţie referitoare la specificul disciplinei Istorie. Aceasta este o disciplină cu un grad ridicat de abstractizare, care corespunde mai puţin particularităţilor de dezvoltare ale elevilor aflaţi la începutul ciclului gimnazial, când caracterul concret al gândirii este încă destul de accentuat.
  • Dar, evenimentele istorice nu pot fi reconstituite „pe viu”, ci este nevoie de material didactic adecvat temelor studiate. Pe de altă parte, începutul ciclului gimnazial corespunde cu „alfabetizarea”6 elevilor în domeniul Istoriei/Geografiei, deci timpul necesar studierii optime acestor discipline este mai mare, la fel cum creşterea progresivă a capacităţii de înţelegere a abstracţiunilor justifică acordarea unui număr mai mare de ore/săptămână (2 la toate clasele ciclului gimnazial). Din acest punct de vedere, observăm că varianta a treia a planurilor-cadru pentru gimnaziu propune câte două ore/săptămână la Istorie pentru clasa a V-a şi a VIII-a şi numai câte o oră/săptămână pentru clasele a VI-a şi a VII-a. Considerăm că astfel este încălcat principiul coerenţei pe verticalăa planului-cadru. Apreciem introducerea unei ore în plus pentru clasa a V-a, dar solicităm ca numărul de 2 ore/săptămână să fie acceptat pentru toate clasele ciclului gimnazial.
  • Luând în considerare şi finalităţile educaţiei pentru învăţământul gimnazial, exprimate prin domeniile de competenţe-cheie, dar şi profilul de formare al absolventului de învăţământ obligatoriu, respectiv caracteristicile nivelului funcţional al competenţelor sociale şi civice7 apreciem că este pe deplin justificată creşterea numărului de ore acordate studierii Istoriei la două pe săptămână pentru fiecare clasă a ciclului gimnazial (a V-a, a VI-a, a VII-a şi a VIII-a), indiferent dacă în cadrul ariei curriculare „Om şi societate” se menţin sau nu disciplinele socio-umane recent propuse.
  • Ne referim concret la posibilitatea de a dezvolta la elevi competenţele de „utilizare în contexte diferite a conceptelor specifice domeniului social, manifestarea unei atitudini pozitive faţă de identitatea culturală proprie şi faţă de identitatea celor care aparţin unor culturi diferite, manifestarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme ale grupurilor din care face parte şi a comunităţii locale” sau „asumarea responsabilităţii pentru consecinţele acţiunilor realizate”8.
  • Un număr mai mare de ore acordat disciplinei Istorie ar permite cu adevărat abordarea integrată a istoriei în sensul integrării istoriei locale, naţionale, regionale, europene şi universale.
  • Istoria este aceea care, alături de Litere şi Arte, reprezintă un element de bază în construcţia și consolidarea reperelor identitare, implicit a celor europene; ea oferă totodată o perspectivă mai mult decât necesară vizavi de conservarea şi dezvoltarea axiologiilor specifice, a educaţiei culturale/ umaniste. Istorie socială şi istoria culturală asigură lărgirea ariei cognitive, facilitează cunoaşterea Sinelui istorico-cultural, dar şi pe aceea a conexiunilor cu universul Celuilalt. Comunicarea interculturală devine astfel o garanţie a progresului social. Ignorarea trecutului istoric aruncă, în schimb, elitele politice în erori cu efecte geo-politice şi culturale incalculabile. Istoria recentă, în opinia noastră, demonstrează că anumite decizii geo-politice împing umanitatea în „aventuri” istorice similare cu demersuri din trecut. Cunoaşterea istoriei naţionale, europene şi universale asigură şi consolidarea unor solidarităţi care realizează unitatea corpusurilor sociale, manifestarea conştiinţei civice şi a ataşamentelor faţă de comunităţi. Creşterea numărului de ore de Istorie ar asigura şi realizarea optimă a competenţei-cheie referitoare la sensibilizarea şi exprimarea culturală, alături de alte discipline din arii curriculare diferite, precum „Limbă şi comunicare” sau „Arte”. Alocând mai multe ore Istoriei, profesorii ar putea să organizeze lecţii de istorie locală sau de istorie culturală pentru a dezvolta la elevi nivelul funcţional al competenţei citate mai sus, caracterizat prin „raportarea personală la elemente definitorii ale contextului cultural local şi ale patrimoniului naţional, european şi universal, identificarea relaţiei artă şi societate la nivel local, naţional şi european în contexte cronologice diferite” sau „compararea abordărilor culturale diferite ale unor subiecte de gen (personajul uman, acţiunea, natura, subiecte istorice)”9. Din nou, în interiorul disciplinei Istorie ar putea fi realizate abordări multi-, inter- sau transdisciplinare pentru a realiza o învăţare integrată, respectiv pentru a asigura legăturile necesare între cunoştinţele asimilate, indiferent de disciplină sau de aria curriculară căreia îi aparţine aceasta.
II. Necesitatea regândirii raportului dintre diferitele arii curriculare
Conform studiului Eurydice (vezi http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/12/Studiu-Eurydice-Timpul-scolar.pdf), în anul şcolar 2013/2014, la nivelul învăţământului secundar obligatoriu, România aloca cel mai mare număr de ore Ştiinţelor naturii (17,4% din numărul total de ore pentru curriculum-ul obligatoriu), comparativ cu celelalte ţări europene. Spre exemplu, Finlanda aloca 15,8%, Franţa – 11,2%, Germania – 12,2%, Grecia – 10,5%, Italia – 5,6%, Ungaria – 12,7%. În cele 3 variante de plan-cadru propuse de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, în decembrie 2015, aria curriculară „Matematică şi Ştiinţe ale naturii” are o pondere de 30,18% (V1), 32,07% (V2), respectiv 28,82% (V3) (vezi Tabel 1).
Tabel 1. Structura Trunchiului comun (TC)* al celor trei variante de plan-cadru
propuse de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (decembrie 2015)

Varianta 1

Varianta 2 Varianta 3 Nr. arie curriculară Denumire arie curriculară Nr. ore/săpt./
cl. V-VIII % din nr.
total de ore/săpt./
cl. V-VIII Nr. ore/săpt./
cl. V-VIII % din nr.
total de ore/săpt./
cl. V-VIII Nr. ore/săpt./
cl. V-VIII % din nr.
total de ore/săpt./
cl. V-VIII I Limbă şi comunicare 32 30.188 32 30.188 31 27.927 II Matematică şi ştiinţe ale naturii 32 30.188 34 32.075 32 28.828 III Om şi societate 18 16.981 18 16.981 20 18.018 Total intermediar
(ariile curriculare I-III, clasele V-VIII) 82 77.357 84 79.244 83 74.773 IV-VII+
opţional integrat Arte/Educaţie fizică, sport şi sănătate/
Tehnologii/Consiliere şi orientare/
Opţional integrat 24 22.641 22 20.754 28 25.225 Total
(ariile curriculare I-VII, clasele V-VIII) 106 99.998 106 99.998 111 99.998 * Trunchiul comun fără opţionalele propuse la nivel de arie curriculară.
Introducerea în analizator a opţionalelor la nivel de arie curriculară nu schimbă datele obţinute. Însă, dacă se ţine cont de modalitatea practică de manageriere a acestor discipline opţionale, se poate constata că ariile curriculare I şi II, cuprinzând toate domeniile supuse evaluărilor naţionale/de sfârşit de ciclu gimnazial, sunt principalele beneficiare ale Curriculum-ului la decizia şcolii (CDS).
Dar, conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 (LEN), art. 2 (1):
Legea are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate.10
Art. 4 al LEN detaliază scopurile educaţionale:
b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;
c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile;
d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural.11
Dezacordul dintre LEN şi TC V1-3 este evident. Viziunea privind utilitatea directă a învăţământului în societate nu este susţinută practic nici prin cuprinderea ariei „Om şi societate” în zona supusă evaluărilor naţionale/de sfârşit de ciclu şi (ca urmare) nici prin alocarea unui segment mai consistent în planul-cadru al învăţământului gimnazial. Dezvoltarea competenţelor civice, (inter)culturale şi sociale se realizează doar parţial prin intermediul ariei curriculare „Limbă şi comunicare”!
Dacă intenţiile legiuitorului sunt reale şi sincere, se impune o creştere semnificativă a ponderii ariei curriculare „Om şi societate”. Soluţia este furnizată de analiza comparativă a sistemelor educaţionale europene: diminuarea ponderii ariei curriculare Matematică şi ştiinţele naturii, ponderea actuală şi cea preconizată în V1-3 nefiind justificată de niciun suport analitic/documentar privind structura ocupaţional-profesională a populaţiei României. Introducerea treptată a studiului ştiinţelor exacte în planurile-cadru pentru gimnaziu este justificată de dezvoltarea intelectuală a elevilor din clasele învăţământului gimnazial, corespunzând ciclurilor curriculare (ciclul de dezvoltare, clasele a III-a – a VI-a, şi ciclul de observare şi orientare, clasele a VII-a – a IX-a)12, însă introducerea disciplinelor de profil ar trebui să se realizeze progresiv, începând cu Biologia la clasele a V-a şi a VI-a, cu câte 1 oră pe săptămână, şi apoi la clasele a VII-a şi a VIII-a, cu câte 2 ore/săptămână, continuând cu Fizica, cu 1 oră/săptămână la clasa a VI-a, apoi cu câte 2 ore/săptămână la clasele a VII-a şi a VIII-a, şi cu Chimia, cu 1 oră/săptămână în clasa a VII-a şi cu 2 ore/săptămână la clasa a VIII-a. Credem că printr-o distribuţie mai judicioasă a timpului de lucru al elevilor la aceste discipline şcolare s-ar realiza o raportare mai bună la principii precum principiul corelării la particularităţile de vârstă ale elevilor, principiul echilibrului sau principiul relevanţei şi racordării la social13.
III. Necesitatea regândirii raportului interdisciplinar/viziunii interdisciplinare în cadrul ariei curriculare „Om şi societate”
  • Dacă funcţia formativă şi integrativă a disciplinei Istorie a fost apreciată constant în ultimele două veacuri ale civilizaţiilor/civilizaţiei europene, în prezent se consolidează, la nivel continental, tendinţa decupării din cadrul istoric a unor aspecte considerate de maximă importanţă în noua conjunctură ideologică. Fragmentarea şi multiplicarea disciplinelor de învăţământ (vezi Tabel 2) contravin însă principiului didactic al sistematizării şi continuităţii în învăţare, cunoscut fiind faptul că:
[...] ordonarea genetică sau istorică se face prin evocarea proceselor şi fenomenelor, prin raportarea la temporalitatea istorică, a apariţiei, manifestării, dispariţiei sau transformării acestora în perspectiva devenirii cronologice (cum ar fi, de pildă, la disciplina Istorie). Se va evita, pe cât posibil, transmiterea informaţiilor secvenţial, izolate, neconectate cu alte date.14
  • Dacă disciplina Educaţie pentru drepturile copilului constituie expresia unei directive politice imposibil de combătut fără expunere la riscuri sociale, rămâne de discutat doar oportunitatea inserţiei acesteia la nivelul de vârstă 10-11 ani. Practica profesională ne îngăduie să intuim cum, timp de un an de zile, cadrele didactice se vor strădui să capteze atenţia copiilor cu diferite jocuri şi proiecte, din care educabilii vor învăţa în primul rând că au dreptul să conteste invocând interesul propriu. Însăşi definirea acestei discipline este lacunară sau tendenţioasă, indicând cadrele restrictive de evoluţie personală sub tutela unui stat atotputernic (totalitar, după Robert Flacelière15, prin adaptare conjuncturală). Rămâne evidentă tendinţa vulnerabilizării cetăţeanului/familiei în faţa politicilor trasate de statul liberal-democrat, căci, potrivit Constituţiei în vigoare, cetăţenii statului român nu au doar „Drepturi şi libertăţi fundamentale” (cap. II, art. 22-53), ci şi „Îndatoriri fundamentale” (cap. III, art. 54-57)16.
  • Dacă disciplina Religie îşi menţine statutul incert definit de LEN (art. 18, al. 1 şi 2), conform raportului actual de forţe dintre tendinţele secularizante ale societăţii liberale şi comportamentele tradiţionale specifice unei părţi importante ale populaţiei, reevaluarea locului acesteia în planurile-cadru va fi determinată de modificarea raportului de forţe indicat. Deocamdată, reţinem iniţiativa Bisericii Ortodoxe Române de a consacra anul 2016 „educaţiei religioase a tineretului ortodox”.
  • În schimb, realizarea Educaţiei interculturale şi a Educaţiei pentru cetăţenie democratică se poate efectua în mod optim în cadrul disciplinei Istorie, chiar prin alocarea unor unităţi de învăţare specifice. Desprinderea celor două problematici – interculturalitatea și cetăţenia democratică – de cadrul cultural-istoric germinativ produce neajunsuri majore privind contextualizarea interculturalităţii şi a democratizării (mai ales în cazul încredinţării acestor discipline unor cadre didactice cu pregătire precară în domeniul Istoriei, dar chiar şi în cazul cadrelor didactice cu specialitatea Istorie, datorită dificultăţilor de sincronizare tematică), respectiv managerierea timpului didactic (prin disproporţia consistenţei conţinuturilor educaţionale aferente Istoriei, respectiv Educaţiei interculturale şi Educaţiei pentru cetăţenie democratică).
  • De asemenea, predarea Educaţiei economice în clasa a VIII-a, în condiţiile în care această disciplină se reia în clasa a X-a (Educaţie antreprenorială) şi este inclusă şi în cursul superior al liceului (clasa a XI-a), pare o soluţie neinspirată, cu excepţia cazului în care planul-cadru al învăţământului liceal ar prevedea continuitatea disciplinei în ciclul inferior al liceului (clasele IX-X). Chiar şi în această situaţie, este de preferat compactarea disciplinelor de studiu (2 ore/săptămână), pentru a face posibile achiziţiile temeinice în rândurile populaţiei şcolare.
Tabel 2. Structura ariei curriculare „Om şi societate”, conform celor trei variante de plan-cadru
propuse de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (decembrie 2015)

nr. ore/săptămână/cl. V-VIII

Disciplina V1 V2 V3 Educaţie pentru drepturile copilului 1 1 1 Educaţie interculturală 1 1 1 Educaţie pentru cetăţenie democratică 1 1 1 Educaţie economică 1 1 1 Istorie 5 5 6 Geografie 5 5 6 Religie 4 4 4 Opţional la nivelul ariei curriculare 0/1 0/1 0/1

IV. Propuneri de ameliorare a planului-cadru pentru învăţământul gimnazial
Având în vedere obiecţiile exprimate şi datele furnizate mai sus, ne considerăm îndreptăţiţi să sperăm la o îmbunătăţire a planului-cadru privind învăţământul gimnazial, după cum urmează:
Soluţia 1: implică schimbări în cadrul V3 doar la nivelul ariei curriculare „Om şi societate” (vezi Tabel 3).
Tabel 3. Soluţii privind aplicarea principiului didactic al sistematizării şi
continuităţii în învăţare. V3 - aria curriculară „Om şi societate”

Clasa

V

VI VII VIII III. Om şi societate 6/7 4/5 4/5 6/7 Discipline socio-umane 1 0 0 1 Istorie 2 2 2 2 Geografie 2 1 1 2 Religie 1 1 1 1 Opţional 0/1 0/1 0/1 0/1 Soluţia 2: implică schimbări în cadrul V3 la nivelul ariilor curriculare „Matematică şi Ştiinţe ale naturii” şi „Om şi societate” (vezi Tabel 4).
Tabel 4. Soluţii privind aplicarea principiului didactic al sistematizării şi
continuităţii în învăţare. V3 - arii curriculare „Matematică şi Ştiinţe ale naturii” şi „Om şi societate”

Clasa

V

VI VII VIII II. Matematică şi ştiinţe ale naturii 5/6 7/8 9/10 9/10 Matematică 4 4 4 4 Fizică 0 1 2 2 Chimie 0 0 1 2 Biologie 1 2 2 1 Opţional 0/1 0/1 0/1 0/1 III. Om şi societate 6/7 5/6 5/6 6/7 Discipline socio-umane 1 1 1 1 Istorie 2 2 2 2 Geografie 2 1 1 2 Religie 1 1 1 1 Opţional 0/1 0/1 0/1 0/1

Avantajele soluţiilor propuse constau în faptul că:

  • Ar fi acordată, în acest fel, o libertate mai mare de acţiune profesorului, care decide, în funcţie de situaţie, care dintre conţinuturi trebuie să beneficieze de o pondere mai mare în actul de predare17.
  • S-ar corela şi completa foarte bine anumite conţinuturi de la Istorie şi disciplinele socio-umane, care, în varianta 3 propusă riscă să provoace confuzii sau plictiseala elevului care ar fi pus de două ori în faţa unor situaţii asemănătoare (ex. Despre apariţia democraţiei, oligarhiei, tiraniei ş.a. ar studia atât la disciplina Istorie, cât şi la Educaţia pentru cetăţenie democratică; ex. 2: statele cu regimuri totalitare şi regimuri democratice studiate la ambele discipline la clasa a VII-a ş.a.m.d.).
  • Ar exista un singur manual pentru două discipline, mai uşor de transportat pentru elevi, pentru că tot se trag semnale de alarmă privitoare la greutatea ghiozdanului.
  • Competențele elevilor s-ar forma mai facil într-un domeniu cu o plajă de acţiune şi informaţii mai largă.

Autori: prof. univ. dr. Mihaela Grancea, conf. univ. dr. Gabriela Gruber, prof. dr. Ioan Popa, prof. dr. Gheorghe Râncu, prof. dr. Tudor Iancu, prof. Cătălin Lazăr, prof. dr. Bogdan Boşoteanu, conf. univ. dr. Valeria Soroştineanu, dr. Vlad Paşca.

1Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Criterii de evaluare a planurilor cadru de învăţământ, p. 1, din http://www.ise.ro/consultare-publica-propuneri-de-plan-cadru-pentru-clasele-v-viii, accesat 5 ianuarie 2016. 2Daniela Creţu, Adriana Nicu, Pedagogie. Pentru defintivat şi gradul didactic II, EdituraUniversităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2009, p. 45; Valentin Băluţoiu, Lucia Copoeru, Aurel Constantin Soare, Ecaterina Stănescu, Constantin Vitanos, Istorie. Istoria secolului al XX-lea şi educaţia pentru cetăţenie democratică,Educaţia 2000+, Bucureşti, 2006, pp. 69, 80-89, 114, 197, 222-242; Sorina Paula Bolovan, Didactica Istoriei. Noi orizonturi în predarea, învăţarea şi evaluarea istoriei prin metode active,Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007, pp. 32-49. 3În anul şcolar 2015/2016, în judeţul Prahova, spre exemplu, 13,4 (37.85%) din cele 35,4 norme de Cultură civică realizate în 638 de clase a VII-a şi a VIII-a sunt predate de absolvenţi de drept (6 norme), ştiinţe administrative şi politice (o normă), filosofie, psihologie, pedagogie (6,4 norme), cadrele didactice fiind angajate în 3-4 unităţi de învăţământ. 4Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, op. cit., p. 4. 5Ibidem, p. 2-3. 6MECI, Programe şcolare, Istorie, clasele a V-a – a VIII-a,Bucureşti, 2009, pp. 2, 20; MECI, Programe şcolare. Geografie, clasele a V-a – a VIII-a,Bucureşti, 2009, pp. 2-3;16-17, din http://www.didactic.ro/materiale-didactice/97950_noua-programa-de-istorie-la-gimnaziu-2009-2010, accesat 8 ianuarie 2016; http://www.isjcta.ro/wp-content/uploads/2013/06/geografie_5_81.pdf, accesat 8 ianuaire 2016. 7Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Repere pentru proiectarea şi actualizarea curriculumului naţional. Document de politici educaţionale,decembrie 2015, p.4, din http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/12/Document-politici-curriculum_final_23decembrie.pdf., accesat 5 ianuarie, 2016. 8Ibidem, p. 45; Valentin Băluţoiu, Lucia Copoeru, Aurel Constantin Soare, Ecaterina Stănescu, Constantin Vitanos, op. cit., pp. 103, 108, 126,173-174. 9Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Repere pentru proiectarea şi actualizarea curriculumului naţional. Document de politici educaţionale, decembrie 2015, pp. 46- 47. 10Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 cu modificările şi completările ulterioare, în www.edu.ro, accesat în 05.01.2016. 11Ibidem. 12Daniela Creţu, Adriana Nicu, op. cit., p. 59; Adriana Nicu, Curs de Pedagogie,p. 13, dinhttp://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie%201_curs_6_Curriculum%20-%20delimitari%20conceptuale.pdf,accesat 8 ianuarie 2016. 13Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Criterii de evaluare a planurilor cadru de învăţământ,p. 2, http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/12/Criterii-de-evaluare-a-planurilor-cadru.pdf., accesat 8 ianuarie 2016. 14Constantin Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1998, pp. 62-63. 15Robert Flacelière, Viaţa de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle, Editura Eminescu, Bucureşti, 1976, pp. 61-62. 16Constituţia României 2003, în Gheorghe Sbârnă (coord.), Constituţiile României. Studii, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012, pp. 314-323. 17 Robin Usher, Richard Edwards, Postodernism and Education, Routledge, London-New York, 1994. Cap. Telling Stories: The Legitimising of Knowledge.