Bucuresti

Dubla lansare si remember Mircea Saucan la Cineclubul FILM

Detalii

Categorie
Manifestari culturale
Modificat
acum 6 luni si 3 saptamani
Vizualizari
155

Reprezentari

DataOraLocatie
Vineri 5 aprilie 2019

Voteaza & Distribuie

Prezentare

Dublă lansare şi remember Mircea Săucan la Cineclubul FILM de la Cinemateca Eforie

Vineri, 5 aprilie 2019, de la ora 19, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române din Bucureşti (Str. Eforie nr. 2) găzduieşte cea de-a 23-a ediţie a Cineclubului FILM. În cadrul acestei întâlniri, vor fi prezentate, în noi versiuni digitale şi subtitrate în engleză, două titluri importante din filmografia cineastului Mircea Săucan (1928-2003), de la a cărui naştere se împlinesc, chiar pe 5 aprilie, 91 de ani: scurtmetrajul documentar-eseu CASA DE PE STRADA NOASTRĂ (1957) şi lungmetrajul de ficţiune MEANDRE (1967).

Al 23-lea Cineclub FILM prilejuieşte nu doar o dublă proiecţie a unor filme româneşti de referinţă, ci şi o dublă lansare. Pe de o parte, iese pe piaţă noul număr al revistei FILM (1 / 2019, al 23-lea din istoria publicaţiei trimestriale editate de UCIN). La lansare vor participa criticul şi profesorul Dana Duma, redactor şef, precum şi redactori şi colaboratori ai publicaţiei FILM, editate de UCIN.

Pe de altă parte, se lansează monografia „Mircea Săucan – Geometrii poetice” (volum apărut în colecţia „Cinemagrafia” a editurii NOI Media Print), în prezenţa autorului, criticul Marian Sorin Rădulescu, şi a editorului, Emil Stanciu, precum şi a actorilor Dan Nuţu şi Ileana Popovici, colaboratori ai lui Mircea Săucan, şi a criticilor Iulia Blaga şi Dinu-Ioan Nicula, exegeţi ai operei cineastului.

Iulia Blaga scrie despre cartea lansată la Cineclubul FILM:
„E surprinzător că până azi Săucan a rămas aparte, deoparte. Filmele lui nu sunt digitalizate şi scoase pe DVD-uri laolaltă cu alte filme româneşti şi, în general, a rămas un cineast (şi un scriitor) de nişă, specios, chiar dacă Cinemateca Română mai organizează proiecţii cu filmele lui. Personal, cred că ăsta a fost preţul pe care l-a plătit pentru a rămâne om, pentru a rămâne artist. Mi-a plăcut fraza aceasta a lui Marian Sorin Rădulescu: «Polifoniile sale poetice te pot ajuta să înţelegi, într-un mod nou, ceea ce este vechi în tine». Mi se pare una din dovezile că îl citeşte pe Săucan printre rânduri şi că poate descoperi în opera lui eteroclită polifoniile care o armonizează, pentru că este o operă-aisberg. Ceea ce e vizibil, ceea ce a rămas, ceea ce a putut fi exprimat e o mică parte din ceea ce ar fi putut exista dacă n-ar fi fost cenzura comunistă.”

Cineclubul FILM este o serie de evenimente (proiecţii speciale cu filme româneşti remarcabile, prezentate în copii noi sau restaurate şi însoţite de discuţii cu invitaţi) organizată de Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română în colaborare cu revista FILM, publicaţie trimestrială a Uniunii Cineaştilor din România (UCIN). Tariful unic de acces la aceste evenimente este de 5 lei.

Cineclubul FILM a început în luna ianuarie 2015, iar în primele 22 de întâlniri de la Cinematecă au fost prezentate filmele româneşti O LACRIMĂ DE FATĂ (Iosif Demian, 1980), S-A FURAT O BOMBĂ (Ion Popescu Gopo, 1962), MERE ROŞII (Alexandru Tatos, 1976), MOROMEŢII (Stere Gulea, 1987), RECONSTITUIREA (Lucian Pintilie, 1970), DIRECTORUL NOSTRU (Jean Georgescu, 1955), DOMNIŞOARA AURICA (Şerban Marinescu, 1886), IACOB (Mircea Daneliuc, 1988), NUNTA DE PIATRĂ (Mircea Veroiu şi Dan Piţa, 1971), TRECĂTOARELE IUBIRI (Malvina Urşianu, 1974), ANOTIMPURI (Savel Stiopul, 1964), SĂ MORI RĂNIT DIN DRAGOSTE DE VIAŢĂ (Mircea Veroiu, 1984), LA CAPĂTUL LINIEI (Dinu Tănase, 1983), SECVENŢE (Alexandru Tatos, 1982), ŢĂRMUL N-ARE SFÂRŞIT (Mircea Săucan, 1961), DINCOLO DE BARIERĂ (Francisc Munteanu, 1965), FAUST XX (Ion Popescu Gopo, 1966), FRUCTE DE PĂDURE (Alexandru Tatos, 1983), DINCOLO DE NISIPURI (Radu Gabrea, 1973), APA CA UN BIVOL NEGRU (documentar-eseu colectiv, 1970), 100 DE LEI / SUTA DE LEI (Mircea Săucan, 1973) şi ILUSTRATE CU FLORI DE CÂMP (Andrei Blaier, 1975).

Printre invitaţii de până acum ai Cineclubului s-au numărat: regizorii Andrei Cătălin Băleanu, Laurenţiu Damian, Stere Gulea, Dan Piţa şi Dinu Tănase, directorii de imagine Vivi Drăgan Vasile şi Doru Mitran, monteurii Mircea Ciocâltei şi Melania Oproiu, cântăreața şi actriţa Marina Voica, actorii Dan Condurache, Ion Dichiseanu, Irina Ionescu, Dan Nuţu şi Dorel Vişan, criticii şi istoricii de film Ioan-Pavel Azap, Călin Căliman, Dana Duma, Marilena Ilieşiu, Magda Mihăilescu, Dinu-Ioan Nicula, Cristian Tudor Popescu, Călin Stănculescu şi Titus Vîjeu, scriitorul şi publicistul Bedros Horasangian, jurnalistul şi editorul Emil Stanciu, jurnaliştii George Canache şi Dinu Moraru.

Detalii despre filmele prezentate:

CASA DE PE STRADA NOASTRĂ
România, 1957, 25 min.
Scurtmetraj documentar-eseu
Subtitluri în engleză
Regia: Mircea Săucan
Voce: Radu Beligan
„Înviorând cu o pată de culoare peisajul stilistic încă tern al cinematografului românesc din 1957, CASA DE PE STRADA NOASTRĂ poate fi socotit un poem despre memoria obiectelor. Tiparul compoziţional folosit de Săucan e, fără îndoială, ingenios: descrierea lucrurilor care mobilează, rând pe rând, de-a lungul multor decenii, aceeaşi casă. Aceste constelaţii de obiecte, martore – fiecare dintre ele – ale celor mai diverse crâmpeie de existenţă omenească şi, totodată, embleme ale unei întregi atmosfere, acest carusel al lor, aş spune, constituie temelia unei metafore de o neaşteptată amplitudine.” (George Littera, „Cinema”, 1992)

MEANDRE
România, 1967, 89 min.
Dramă psihologică
Subtitluri în engleză
Regia: Mircea Săucan
Cu: Mihai Pălădescu, Margareta Pogonat, Dan Nuţu, Ana Széles, Ernest Maftei
„Există lumi primordiale, aurorale, există lumi zenitale, solare, există lumi crepusculare, agonice, şi există lumi hibernale, îngheţate, în care mişcarea a încetat şi peste care planează uitarea, lumi ieşite din istorie, în care pulsaţia timpului s-a stins pentru totdeauna, o lume pe care încă ţi-o mai poţi imagina ca pe o degradare a cosmosului, ca pe o lume din care omenirea a emigrat într-un apocaliptic exod, în care mai există urmele omului. Dar mai există şi neantul, neantul pe care nici o minte omenească nu şi-l poate reprezenta, şi lumea MEANDRELOR stă, clătinându-se, în pragul neantului, ca o Atlantidă, cea de pe urmă: nici o auroră nu mai este posibilă. (Ascultaţi atenţi filmul şi vă veţi convinge!).” (Victor Iliu, „Fascinaţia cinematografului”, 1973)