Bucuresti

Emil Brumaru și Ion Iovan, premiați de Academia Română

Emil Brumaru și Ion Iovan, premiați de Academia Română

Detalii

Categorie
Stiri Cultura
Modificat
acum 4 luni si 1 saptamana
Vizualizari
36

Voteaza & Distribuie

Descriere

Emil Brumaru și Ion Iovan, premiați de Academia Română

Vineri, 15 decembrie, a avut loc ceremonia de decernare a Premiilor Academiei Române pentru anul 2015.

Emil Brumaru şi Ion Iovan se numără printre laureaţii acestei ediţii. Emil Brumaru a fost distins cu Premiul „Mihai Eminescu” pentru Opere V. Crepusculul civil de dimineaţa, iar Ion Iovan a obţinut Premiul „Ion Creangă” pentru volumul MJC, ambele apărute la Editura Polirom, şi în format digital.

Decernate anual în luna decembrie, în şedinţă solemnă a Adunării Generale a Academiei Române, cele 75 de premii sînt repartizate pe domenii corespunzătoare celor 14 secţii ştiinţifice ale Academiei Române. Fiecare premiu poartă numele unei personalităţi ilustre din domeniul creaţiei ştiinţifice, literare şi artistice româneşti.

MJC, de Ion Iovan, colecţia „Fiction Ltd”

Acesta este „romanul” ultimului Caragiale, Mateiu. Un demers insolit, împletire de autentic, imaginaţie şi verosimil pe scena belle époque a lumii dîmboviţene. O lume urmărită atît din exteriorul, cît şi din interiorul unui cuget aparte, cugetul „celui mai reacţionar scriitor român”. Personajul este unul cu totul special, semeţ, nonconformist, dificil de acceptat. Tînăr, îşi ţese cu obstinaţie modul de existenţă şi înfăţişarea de veritabil dandy, scandalizîndu-şi filistinii contemporani, în frunte cu celebrul său tată. Matur, se izolează în ţinută şi trufie, ajungînd personalitatea cea mai ciudată a Bucureştiului interbelic. Devine, din bastardul „berarului” Caragiale, urmaşul conţilor transilvăneni pe care-i adoptase. Îşi trăieşte ultimul deceniu în casa boieroaicei Marica Sion, cîrpind moşia acesteia din Bărăgan, pe care se încăpăţînează să o transforme într-o adevărată seniorie. Acum, prin toată fiinţa, demonstrează ceea ce dorise: noblesse, élégance, style. Aproape că se rupe de vremea lui, vremea în care „aleşii vulgului încep să îmbăloşeze totul”. Tînjea după România dinainte de primul război, aşa cum tînjesc unii dintre noi după România dinaintea celui de-al doilea.

Ion Iovan, scriitor. După ce a publicat două cărţi de poezie – Dupăamiaza unei clipe (1976)
şi Rezervaţie naturală (1979) –, amîndouă la Cartea Românească, au urmat, la aceeaşi editură, volumele de proză Comisia specială (1981), Impromptu (1986) şi Ultima iarnă (1991). În 1998 apare ediţia a doua a Comisiei speciale, iar în 2002 Portretul unui dandy român. În 2008 publică Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale, însoţite de un inedit epistolar, precum şi indexul fiinţelor, lucrurilor şi întîmplărilor.
A fost distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul naţional de proză acordat de Ziarul de Iaşi, Premiul pentru proză al revistei Observator cultural şi Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România.
Alte date biobibliografice şi referinţe pe iovan.net.

Opere V. Crepusculul civil de dimineaţă, de Emil Brumaru • Colecţia „Opere. Emil Burmaru”, prefaţă de Luminiţa Corneanu, ediţie cartonată, cu desene ale autorului

„Nici chiar cînd e trist Brumaru nu poate fi grav pînă la capăt, pentru că spiritul ludic i-o ia înainte. Volumul e o sumă a poeziei brumariene de toate felurile şi întîlnim tonuri diferite din cele încercate de poet de-a lungul timpului. Una peste alta însă, Crepusculul civil de dimineaţă e opera aceluiaşi îndrăgostit de lume şi de viaţă, dar mai ales de femeie, pe care-l ştim din volumele anterioare. E clar că sentimentul sfîrşitului nu-l poate face pe poetul Emil Brumaru nici grav, nici depresiv. E o adevărată fervoare de a trăi în aceste versuri, căci aici, cum am văzut, şi îngerii trăiesc printre ciuperci şi libelule, se desfată în aşternuturi moi şi îmbietoare, ştiu tainele amorului şi se dedau la tot felul de năzbîtii, de obicei erotice. Cititorul îndrăgostit de Brumaru va găsi toate sonorităţile lui şi toate temele. Va găsi sonetul, poezia cu vers scurt, ritm iambic şi rimă împerecheată, va găsi cuvintele tari şi imaginile diafane. E pur şi simplu Brumaru, pour les enfants et pour les raffinés.” (Luminiţa Corneanu)

Emil Brumaru (n. 1939) este unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani. A debutat în 1970 cu Versuri, volum premiat de Uniunea Scriitorilor din România. Alte volume publicate: Detectivul Arthur (1970), Julien Ospitalierul (1974), Cîntece naive (1976), Adio, Robinson Crusoe (1978), Dulapul îndrăgostit (1980), Ruina unui samovar (1983, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor), Dintr-o scorbură de morcov (1998), Poeme alese. 1959-1998 (2003), Fluturii din pandişpan (2003), Poezii (carte la borcan, 2003), Opera poetică (3 vol., 2005), Submarinul erotic (2005), Infernala comedie (2005), Cîntece de adolescent (2007), Poveşti erotice româneşti (volum colectiv, 2007), Ne logodim cu un inel de iarbă (2008), Versuri (2010), Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei… (2012), Intelectuali la cratiţă (volum colectiv, 2012), Rezervaţia de îngeri (2013) şi Sfîşiat de umbra unui înger (2013). La Editura Polirom a mai publicat volumele Cerşetorul de cafea. Scrisori către Lucian Raicu (2004), Dumnezeu se uită la noi cu binoclul (2006), Basmul Prinţesei Repede-Repede (în colab. cu Veronica D. Niculescu, 2009), Opere I. Julien Ospitalierul (2009), Opere II. Submarinul erotic (2009), Opere III. Cerşetorul de cafea (2012; 2014 în colecţia „Eseuri & confesiuni”), Opere IV. Dumnezeu se uită la noi cu binoclul (2014) şi Cad castane din castani. Amintiri de ieri şi azi (în colab. cu Veronica D. Niculescu, 2014).
Este laureat al Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” (2001) pentru Opera Omnia, în 2011 a primit Premiul revistei Observator cultural, de asemenea pentru Opera Omnia, iar în 2013 Premiul Preşedintelui UNITER. În 2014 primeşte Premiul pentru Literatură în cadrul galei „Oamenii Timpului”. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franţa şi Anglia.