Bucuresti

Intalnire cu autorul Octavian Soviany - Calcaiul lui Magellan

Intalnire cu autorul Octavian Soviany

Detalii

Categorie
Manifestari culturale
Modificat
acum 3 luni si 2 saptamani
Vizualizari
963

Reprezentari

DataOraLocatie
Miercuri 12 martie 201419:00

Voteaza & Distribuie

Prezentare

Octavian Soviany citeşte poezie la Librăria Bastilia

Miercuri, 12 martie, la ora 19.00, la Librăria Bastilia (Piaţa Romană nr. 5) din Bucureşti, Octavian Soviany va susţine o lectură publică din volumul Călcîiul lui Magellan, apărut de curînd la Editura Cartea Românească, şi în ediţie digitală.

Lectura va fi urmată de un dialog cu Nora Iuga şi Claudiu Komartin.
Aparente reportaje de călătorie, bogat împănate cu referinţe livreşti, poemele lui Octavian Soviany sînt, totodată, incursiuni prin arhivele prăfuite ale istoriei, promenade nostalgice prin trecutul artei şi al literaturii. Autorul construieşte aici harta, puternic personalizată, a unei Europe bîntuite de aspiraţia secretă a propriei sale nimiciri, pune pe hîrtie frisoane thanatice, e obsedat de forţele distructive ale istoriei.
Cîteva poeme de dragoste aduc puţină lumină, ici-colo, în acest univers, configurat în culori sumbre, cu un accentuat sentiment al zadărniciei. Astfel încît, şi în Călcîiul lui Magellan, Octavian Soviany se dovedeşte, înainte de toate, un poet al prafului şi al pulberii.

„Ca la toţi marii melancolici, realul e şi pentru Soviany într-o masivă hemoragie de substanţă; iar textele lui sînt încercări disperate de oprire sau măcar de compensare a ei. Şi tot din excesul atrabilar îi vine lui Soviany şi reflexul thanatofor – adică asocierea imediată a oricărei gesticulaţii cu semantisme funebre. Spus simplu, la orice s-ar gîndi, Soviany se gîndeşte de fapt la Moarte.” (Radu Vancu)

„Omul e vulnerabil, apăsat de viaţă (…) Important e ce face Soviany, ca poet, din această condiţie a vulnerabilităţii, care e a noastră, oricînd, oriunde… Uimitoare îmi pare capacitatea lui de a scoate, din eşec şi din traumă, din angoasă şi disperare, o poezie puternică în fiecare vers, aparent atît de simplu şi atît de tranzitiv.” (Daniel Cristea-Enache)