Bucuresti

La protestele impotriva exploatarilor miniere, Tudor Chirila a fost unul dintre cei care au iesit in strada

Detalii

Categorie
Stiri social
Modificat
acum 4 ani si 9 luni
Vizualizari
523

Voteaza & Distribuie

Descriere

La protestele impotriva exploatarilor miniere, Tudor Chirila a fost unul dintre cei care au iesit in strada, alaturi de tineri, batrani si copii, pentru a fi solidar cu acestia.

Solistul trupei Vama este indignat de ultimele intimplari in Romania, de la incidentele din timpul protestelor de la Pungesti si pana la legile date de Parlament, in ultimele zile. Acesta isi doreste decenta, educatie, cultura, munca, onestitate si legi pentru toti cetatenii.
„Ziua de poimaine ar trebui sa fie doar una a bucuriei, pentru ca se incheie cu un concert mare, un an excelent pentru formatia noastra. Nu este insa asa, pentru simplul fapt ca ar trebui sa fii nebun sa nu observi ce se intampla in jurul tau si sa continui sa fii exuberant. Am muncit enorm in ultima luna, conectat la o productie mai ambitioasa decat ne putem permite, astfel ca ultimele intamplari de la Pungesti si mai apoi martea neagra a Parlamentului Romaniei (ma intreb ce rost mai are p-ul majuscula) au ajuns la mine trunchiate, bucati de indignare de la cunoscuti sau din presa, ca niste junghiuri in stomac, pe care te fortezi sa le ignori pentru ca ai o treaba de dus pana la capat. Nu poate sa existe bucurie, intr-o tara in care daca vrei sa traiesti decent, trebuie sa te izolezi pe propria insula.
Cunosc multi oameni care si-au creat insule de supravietuire, izolandu-se de o Romanie care i-a exasperat. Ce n-au luat in calcul este ca Romania exasperanta, Romania coruptilor, a baronilor, a clanurilor mafiote, a ignorantilor, Romania maselor de votanti orbi se umfla pe zi ce trece si va inghiti toate insulele celor care au cautat salvarea in izolare. Martea neagra a Parlamentului confirma tragic acest lucru. Dupa aceasta zi, locul nostru, a celor ramasi fara tara, este doar in strada. Suntem homeless-ii (oameni fara locuinta) tarii noastre. Am mai spus-o: atata timp cat am iesit in strada, solidar cu protestele impotriva exploatarii de la Rosia Montana, am simtit ca am un sens, ca apartin unui grup care are aceleasi idealuri pentru Romania ca si mine, ca fac parte dintre niste oameni care nu vor tara lui Ponta, Basescu sau Antonescu. Nu stiu daca strada va schimba ceva, dar stiu ca acolo sunt oamenii care gandesc la fel ca mine.
In toata aceasta perioada in care nu am putut sa ies, m-am simtit usor vinovat. Am dus protestul meu pe scena de la Alba Iulia, pe 1 decembrie, intr-un oras scindat, in care unii vad dincolo de propaganda RMGC, in timp ce altii viseaza la locurile de munca promise de goana dupa aur. Am facut atat cat am putut (poate prea putin) ca sa pot sa fiu impacat cu mine, ca sa fiu si eu unul dintre cei care arata ca s-a trezit.

Astazi a trebuit sa verific o lista cu fapte de coruptie, privatizari frauduloase, condamnari si tot felul de evenimente care, in ultimii douazeci de ani, au transformat Romania in ceea ce este ea acum (alegeti voi definitia). A fost o lista intocmita din titluri de ziar, incepand cu anii '90, care ar fi trebuit sa incapa intr-un filmulet de trei minute. Nu ajung nici macar trei ore, ca sa poti acoperi tot ce am citit eu. Este absolut de neconceput cat s-a furat in aceasta tara, la fel cum de neconceput este ca o gloata inculta, lipsita de inteligenta, posesoare doar a unui instinct animalic de pradare a semenilor, a putut sa conduca Romania, timp de peste 20 de ani. Te uiti peste lista asta si te intrebi unde ai fost in toti anii astia, ce fel de somn ai dormit, incat sa nu fi auzit galopul hoardelor care jefuiau totul in jurul tau? Unde?
Poate ca cel mai important moment de la concertul VAMA de marti seara este acest cantec. Nu, nu fac reclama concertului (cred ca e sold out sau aproape) insa vreau sa arat ca am luptat cu armele noastre. O sa spuneti ca am iesit la lupta cu o papadie si am sa va raspund ca e mai bine decat nimic.
Sunt trist pentru ca marti, in ziua concertului de care ar trebui sa ma bucur, parlamentarii rusinii se pregatesc sa voteze legea amnistiei si sa goleasca puscariile, doar ca sa-si salveze tovarasii (amar sens dublu). Sunt trist pentru ca marti ar trebui sa fiu in strada si n-am sa fiu. Imi fac insa o promisiune din urmatoarea iesire, pentru ca strada este tot ce ne-a mai ramas, ca sa ne mai putem uita in oglinda. Nu sunt vorbe mari, sunt vorbe potrivite, atata tot.
Eroina mea din ultimele luni este o femeie care se numeste Anna Politkovskaia. O femeie care a ales sa lupte cu insusi Putin, in speranta ca vocea ei va reusi sa trezeasca vocea civica din Rusia adormita. Pentru asta, ea a platit cu moartea - un cadou care i s-a facut lui Putin, chiar de ziua lui. De la femeia asta am invatat ca fara voce civica, o democratie pur si simplu nu poate exista. Pentru ca politicienii derapeaza si derapeaza si derapeaza, iar vria asta nu poate fi oprita, decat de tampoanele de pe marginea soselei. Ele sunt vocea civica. Poate ca aceasta clasa politica nu poate fi eradicata in Romania, insa cu siguranta poate fi obligata sa se schimbe. Nu exista putere mai mare decat o masa de oameni furiosi. Ei nu pot fi pacaliti la nesfarsit. Anna Politkovskaia este un exemplu de jurnalist, pe care Romania nu il are. Nu am nici macar o uncie din curajul acestei femei care s-a luptat cu neo-stalinismul rusesc de tip Putin, insa macar atat am invatat de la ea: ca acolo in strada trebuie sa ajungi, cand politicienii vor sa plece de pe sosea. Pentru asta am iesit in strada in Bucuresti, la Cluj, pentru asta am spus ce cred la Alba-Iulia, de 1 decembrie.
Cei care s-au aflat in strada, la Pungesti, in Piata Universitatii, la Cluj, Timisoara si in alte orase din tara, cei care incearca sa-i trezeasca pe semenii lor - hipnotizati de luminitele de sarbatori - sunt adevarata comoara a Romaniei. Desigur ca vor fi voci care vor spune ca si ei sunt manipulati, insa ma intreb: cine nu manipuleaza? Manipularea e in natura omului, altfel nu ar mai fi nevoie de goana asta eterna si nebuna, dupa adevar. Doar ca noi romanii nu de adevar avem nevoie acum; e un lux prea mare pentru noi, noi vrem ceva mai mic si mai palpabil: decenta, educatie, cultura, munca, onestitate, legi pentru toti - o tara. Da, noi vrem o tara.
Declar pierduta tara. Ma duc sa o caut in strada, a scris Tudor, pe blogul sau. SURSA OMG http://ro.omg.yahoo.com/tudor-chiril%C4%83--%E2%80%9Edeclar-pierdut%C4%83-%C8%9Bara--m%C4%83-duc-s%C4%83-o-caut-%C3%AEn-strad%C4%83%E2%80%9D-112234830.html