Bucuresti

Surditatea nu este o condamnare! Afla ce poti face pentru a-ti recapata auzul!

Detalii

Categorie
Boli - afectiuni
Modificat
acum 2 ani si 5 luni
Vizualizari
489

Voteaza & Distribuie

Descriere

Surditatea nu este o condamnare!
Află ce poți face pentru a-ți recăpăta auzul!

Milioane de oameni din întreaga lume sunt afectați de o boală din ce în ce mai răspândită: hipoacuzia neurosenzorială. Pierderea auzului într-un grad mai mic sau mai mare reprezintă o problemă pentru oricine, dar există soluții pentru tratarea afecțiunii.
Audiologul Anca Modan estimează că, la naștere, între 1 și 3 la mie dintre bebeluși vor avea deja o pierdere de auz neurosenzorială semnificativă. La aceste statistici, se adaugă persoanele care dobândesc hipoacuzie neurosenzorială pe parcursul vieții, deci este destul de întâlnită. În general, cam 10% din populație, după vârsta de 50 de ani, are un anumit grad de hipoacuzie, conform specialistului.

Gabriel Tudor (Asociația “Salvează o inimă”): Ce este hipoacuzia neurosenzorială?
Anca Modan, audiolog:(Centrul de Protezare Auditivă “Audiologos”, București): Este un tip de pierdere auditivă datorată funcționării defectuoase a nervului auditiv și a etajelor nervoase superioare, adică trunchiul cerebral sau interpretarea la nivelul scoarței cerebrale.
Ce este hipoacuzia neurosenzorială?
Este un tip de pierdere auditivă datorată funcționării defectuoase a nervului auditiv și a etajelor nervoase superioare, adică trunchiul cerebral sau interpretarea la nivelul scoarței cerebrale.

Care sunt cauzele apariției acestei boli?
Cauzele pot fi multiple. Pot apărea încă din timpul sarcinii, dacă viitoarea mămică suferă de rubeolă sau de o altă boală infecțioasă, varicela, într-un anumit trimestru de sarcină. Pot apărea apoi, tot ca urmare a bolilor infecțioase, în timpul copilăriei. De exemplu, oreionul poate da hipoacuzie unilaterală profundă. Pot fi și alte tipuri de boli care să afecteze nervul auditiv.
De asemenea, hipoacuzia neurosenzorială poate apărea și ca urmare a administrării de medicamente ototoxice, cum ar fi antibioticele aminoglicozidice. Aici intră și gentamicina, streptomicina, canamicina. De aceea este bine să încercăm pe cât posibil să evităm administrarea lor.
Adică poate apărea și la adult...
Da, poate apărea la orice persoană care are această sensibilitate la respectivele antibiotice...
O altă cauză de apariție a surdității neurosenzoriale poate fi așa-numita „surditate brusc instalată”, care, de altfel, are o cauză care nu se cunoaște. Pur și simplu apare brusc și, din păcate, nu se recuperează.

Cât de des întâlnită este boala și care este categoria cea mai afectată de ea?
Statisticile ne spun că, la naștere, între 1 și 3 la mie dintre bebeluși vor avea deja o pierdere de auz neurosenzorială semnificativă. Se adaugă cei care dobândesc hipoacuzie neurosenzorială pe parcursul vieții, deci este destul de întâlnită. În general, cam 10% din populație, după vârsta de 50 de ani, are un anumit grad de hipoacuzie.

Poate fi prevenită boala? Vorbim aici de cazurile de după naștere...
Dacă ne ocupăm mai îndeaproape să nu administrăm antibiotice, medicamente ototoxice copiilor și celor care au această sensibilitate la ele, deja eliminăm o parte dintre potențialii afectați de hipoacuzie.
Dacă ne referim la hipoacuzia dobândită ca urmare a traumei sonore, adică acei muncitori care lucrează în zgomot ore în șir, ani de zile, la fel, putem preveni acest lucru prin purtarea de antifoane adecvate.
Există o categorie acum de hipoacuzie, o numim noi „de loisir”, de timp liber. Ne referim la tinerii care ascultă la căști muzică foarte tare. Și aceasta este o hipoacuzie care se poate preveni.
Mai e un aspect important pe care l-aș sublinia: am observat, uneori, părinții își scot copiii cu boli infecțioase în public, în oraș, cei cu rubeolă, cu varicelă. Nu se gândesc că poate o femeie însărcinată din anturaj ar putea să contacteze boala și copilul să sufere după aceea de diverse probleme la naștere.

Ce tratamente există la această oră pentru hipoacuzia neurosenzorială?
Fiind vorba despre o afectare a nervului, în principiu tratamentul este protetic, adică prin protezare auditivă sau implant cohlear.

Este cazul hipoacuziei profunde o condamnare la surditate pe viață a pacientului sau mai există șanse ca el să-și poată recăpăta auzul?
În general, prin „surditate” înțelegem lipsa oricărui prag auditiv. Hipoacuzia presupune existența unui prag auditiv care poate fi folosit. Cu cât depistăm mai devreme, pentru copii de exemplu, hipoacuzia cu atât se poate interveni în așa fel încât ei să se dezvolte cât mai aproape de normal. Deci nu, nu reprezintă o condamnare!

Ce este implantul cohlear și cui i se recomandă?
Implantul cohlear este un dispozitiv electronic. Este, după cum îi spune și numele, parțial implantabil. Există o parte care se implantează în zona mastoidiană, sub piele, și o parte activă - procesorul de sunet - care rămâne la exterior.

Cum funcționează dispozitivul și ce presupune implantarea?
Acest dispozitiv are, așa cum am spus, partea pasivă, cea internă, și partea activă, este un minicomputer înglobat într-un procesor. În partea aceasta externă practic stimulează, după anumiți algoritmi, partea implantată, în așa fel încât auzul pacientului - acela natural, pe cale acustică - este înlocuit de un auz electronic, puțin robotizat, dar îi permite să aibă în continuare o senzație de auz.
Implantarea în sine presupune o intervenție chirurgicală care durează între o oră și trei ore de obicei, cu riscuri ca pentru orice altă operație, în principal riscurile anestezice, dar bineînțeles că trebuie ținut cont de starea de sănătate a pacientului și luate în considerare toate aceste aspecte ale sănătății lui.

În ce măsură implantul cohlear redă auzul unui pacient cu hipoacuzie?
Dacă implantarea se face la momentul potrivit, există și aici niște algoritmi de aplicat, adică idealul ar fi până la un an jumate, bine ar fi până la trei ani - pentru copii vorbim - există șanse de recuperare 100%.
Pentru adulții care au surzit undeva pe parcursul vieții, la fel, algoritmul este să nu fi trecut mai mult de o treime din vârsta pacientului fără să audă, adică pentru un om de 30 de ani să nu fi trecut mai mult de 10 ani de când a surzit.
Cu alte cuvinte, cu cât este depistată problema mai repede și efectuat implantul, cu atât mai multe șanse are omul să audă...
Exact, da.

Cât costă intervenția și cât la sută este decontată de stat?
Intervenția în sine, ca serviciu medical, în principiu este gratuită prin asigurările pe care le plătim cu toții.
Din punct de vedere al dispozitivului, există un program național de recuperare a deficiențelor neurosenzoriale - așa se numește - și în cadrul acestui program pacientului hipoacuzic îi este oferit un implant gratuit, el altminteri costând în jur de 25.000€.

Există liste de așteptare și pentru pacienții care au nevoie de un implant cohlear? Cât timp trebuie să aștepte?
Da, există liste de așteptare, dar având în vedere că există mai multe centre de implantare cohleară, este bine ca un pacient să se informeze la toate aceste centre existente, astfel încât perioada de așteptare să nu depășească câteva luni, două-trei luni.

Unde se pot realiza la noi intervențiile de acest gen?
Există câteva centre în țară. Sunt trei centre în București - la Spitalul Clinic Colțea, Spitalul de copii „Marie Curie” și Institutul de Fonoaudiologie „Dr. Dorin Hociotă” - la Iași la Spitalul Clinic de Recuperare, La Spitalul Județean Cluj, la Timișoara, la Spitalul Județean Târgu Mureș.
Sigur, există și clinici private unde se poate apela pentru acest implant contracost.

După implantare, pacientul aude ca un om sănătos sau urmează o perioadă de recuperare, de adaptare la noua situație?
Urmează o perioadă destul de lungă de adaptare. Gândiți-vă că practic, la copii noi ne referim făcând distincție între vârsta auditivă și vârsta cronologică. Dacă un copil e implantat la trei ani, practic vârsta lui auditivă de atunci e de nou-născut. De atunci începem să luăm în calcul faptul că aude și ne așteptăm ca la un copil normal să audă cam peste un an, un an jumate să vedem că începe să și pronunțe ceva.
Dacă ne referim la adulți, situația diferă destul de mult de la caz la caz. Am văzut adulți care se simt excelent încă de la activare și înțeleg fără niciun fel de problemă și adulți care, având plasticitate cerebrală mai scăzută, au nevoie de o perioadă mai îndelungată, cam de un an până să înceapă să audă corect.

Cât la sută din auzul unui om sănătos poate asigura, în cel mai bun caz, un implant cohlear?
În cazul implantării cohleare bilaterale, șansele de a auzi în limite normale sunt foarte mari.
Dacă vorbim de o implantare unilaterală, ca prag de auz urechea respectivă va auzi în limite normale, dar orientarea în spațiu va fi afectată, adică pacientul o să audă, o să înțeleagă, dar n-o să știe exact de unde se vorbește.

Există contraindicații pentru intervenția implantării?
Există, da. Din păcate, sunt afecțiuni care contraindică implantarea cohleară. De exemplu, pentru pacienții care au avut meningită se produce osificarea cohleei, ceea ce bineînțeles că nu mai permite instalarea lanțului de electrozi, că totul este osificat în cohlee.
De asemenea, dacă pacientul are probleme majore de sănătate care nu-i permit să fie supus unei intervenții chirurgicale.
Cum ar fi...
Sunt boli de inimă, malformații cardiace la copii care contraindică o anestezie timp de o oră sau două, cât durează operația.
Mai sunt anumite boli metabolice care și ele pot contraindica, dar în principiu sunt contraindicații destul de restrânse ca număr.

Care este durata de valabilitate, de funcționare a unui implant cohlear?
Implanturile cohleare sunt gândite să funcționeze tot restul vieții pacientului, dacă ne referim la partea internă, partea implantabilă.
Partea externă este upgradabilă, adică o dată la doi-trei ani tehnologia avansează și pacientul poate să achiziționeze ceva mai performant și de actualitate la momentul respectiv.
În cazul în care totuși implantul, știu eu, se defectează, se poate face operație de explant și reimplanta.

Aceste părți consumabile, să spunem, ale unui implant cohlear vor fi cumpărate din banii pacientului sau sunt asigurate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate?
Din păcate, Casa Națională nu acoperă niciun fel de consumabil pentru implantul cohlear.

În urmă cu ceva vreme, Asociația “Salvează o inimă” a ajutat un copil să strângă banii necesari pentru un implant cohlear. Vorbim de Gabriel Voinea... Care este starea lui acum? Cum se simte după intervenții?
Gabriel este acum în faza de recuperare după operație. Așteptăm momentul când o să putem să și pornim cel de-al doilea procesor al lui.
Operația a decurs bine, Gabi s-a trezit repede după ea, n-a avut efecte secundare deosebite, așa că suntem cu toții nerăbdători să trecem la partea importantă, aceea a activării procesorului.

În cât timp estimați că ar putea auzi și ar putea comunica normal?
Având în vedere că el deja poartă un procesor pe urechea cealaltă, va trece o perioadă până când urechea aceasta, rămasă în urmă practic, să o ajungă din urmă pe cealaltă. De obicei, perioada e de minim șase luni, dar cel mai probabil un an, cam așa.

***
Anca Modan a terminat specializarea „Audiologie și protezare auditivă” în cadrul Facultății de medicină generală „Carol Davila” din București în anul 2000 și de atunci profesează în acest domeniu. Este administratorul Centrului de Protezare Auditivă și Reglaj Implanturi Cohleare «Audiologos» din Capitală.

Asociația “Salvează o inimă” a fost inființată pe data de 17 decembrie 2012, și își dorește să reunească sub același acoperiș un număr cât mai mare de profesioniști din diferite domenii, oameni bine pregatiți și motivați, oameni de bine, oameni simpli, cinstiți și onești, oameni care cu suflet și dedicare pot ajuta în campaniile și proiectele noastre și astfel împreună să ne atingem scopul final de a lăsa copiilor noștri o moștenire valoroasă, mărturie a faptului că noi oamenii, comunitatea în ansamblul ei, suntem tot ce trebuie și suficient pentru ca lucrurile să meargă într-o direcție bună.