Clubul de lectura Institutul Blecher va invita, miercuri 17 martie, de la ora 18.30, in Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor din Romania (Calea Victoriei, nr. 115), la lectura scriitorilor Felix Nicolau (proza) si Livia Stefan (poezie). O intalnire moderata de Claudiu Komartin.
Felix Nicolau (n. 1970, Bacau) este cunoscut mai ales ca recenzent si critic literar, desi adevarata lui vocatie este proza. Dupa cateva volume de poezie: „Ascultand cerurile" (1995), „Cucerirea rasului" (1996), „Salonul de inventii" (2002); „Bach, manele & Kostel" (2006), Nicolau s-a dedicat carierei universitare, publicand volumul de eseuri "Homo imprudens" (Editura MLR, 2006) si o colectie de cronici literare, „Anticanonice" (Tritonic, 2009). Dar adevarata personalitate literara a lui Felix Nicolau iese la iveala cu tot ce are mai valoros nu in poezie sau in cronica literara, ci in proza: romanul „Tandru si rece" (Cartea Romaneasca, 2007) nu a inregistrat succesul scontat, dar l-a adus pentru scurta vreme in prim-plan ca pe un prozator inzestrat si, ceea ce e poate mai important, de cursa lunga. Prozele scurte pe care le scrie acum, si pe care e pregatit sa le publice in volum, vor infirma, sper, impresia ca e un povestas inteligent, debordand de umor si vitalitate, care se risipeste insa in „munci" si proiecte literare minore.
Livia Stefan (n. 1982, Giurgiu) este o poeta foarte discreta, una dintre cele mai interesante voci feminine inca nedebutate din literatura noua. Sunt ani buni de cand Livia scrie si publica pe internet, citeste la evenimentele comunitatii literare poezie.ro, experimenteaza si da impresia ca ar putea ajunge, in literatura de azi, oricat de departe ar vrea. Doar ca nu asta e ceea ce o intereseaza in primul rand. Preocupata in egala masura de teatru si de fotografie, Livia Stefan pare o risipitoare si o indecisa (iar de asta e, din fericire, perfect constienta: „am incercat sa fac un / calut din lut / avea picioarele din fata / in spate era foarte interesant / pe urma / n-am mai avut nimic de facut / cu calutul si / ieri l-am aruncat la gunoi"), pe al carei talent suntem indreptatiti sa mizam pentru amestecul de senzorialitate si autoironie, de empatie si reflexivitate din versurile pe care le scrie: „nu aveam nevoie de nimic nu mai asteptam decat viata / pe care sa o incepem si / lucrurile obisnuite pentru care am venit candva aici" si „acuma a venit un timp in care cineva te spioneaza tot timpul / insa trebuie sa fiu altfel acum in cea mai lunga zi / si e greu".
http://institutulblecher.blogspot.com/
Contact
Facebook
