Gulliver in Tara Piticilor
Cel mai cunoscut roman al lui Jonathan Swift - Călătoriile lui Gulliver - a fost publicat în 1726, fiind încadrat literar la categoria romane pentru copii, dar el este de fapt o satiră acerbă a societăţii engleze din acele timpuri, fiind totodată un roman modern cu tente science fiction.
Textul lui Swift critică rivalitatea partidelor politice, incapacitatea suveranului de a conduce ţara, discriminările sociale etc. Romanul, care s-a bucurat de o mare popularitate încă de la apariţie, a fost privit şi ca o parodie a genului literar de călătorie. Cartea a fost considerată o capodoperă a literaturii universale, fiind declarată printre acele cărţi indispensabile din literatura universală.
Cartea este împărţită în patru "călătorii": în ţara liliputanilor, în Brobdingnag - ţara uriaşilor, apoi în Laputa - ţara muzicii şi a matematicii şi în final, în patria houyhnhnmilor - adică a persoanelor diforme. Romanul lui Swift a fost sursă de inspiraţie pentru compozitoul german Georg Philipp Telemann, pentru cânţăreţul pop Miguel Bose, dar şi pentru mulţi regizori de film ca Aleksandr Ptushko în 1935, Peter Hunt (cu Richard Harris, în rolul principal) în 1966. S-au facut şi multe filme de animaţie, musicaluri, adaptări pentru teatru. GULLIVER LA ŢĂNDĂRICĂCălătoria în ţara piticilor este cea mai populară parte a romanului lui Swift, iar termenul de"liliputan" a intrat în vocabular, desemnând "persoane mici de statură şi delicate".
