[mihaisibobo]

Buna,

ma prezint, am 24 de ani, m-am nascut in Romania si traiesc in franta de 19 ani, adica aproape mai mult francez, chiar daca am dubla nationalitate.
Am avut ocazia recenta (vara trecuta) sa viu ca turist cu prietenea mea franceza 100% (din Paris) lol in Bucuresti pentru o saptamana. Ne-o placut mult orasul (eu nu cunosteam de loc) mai ales partea cu fostul "micul Paris", adica toate monumentele vechi din oras.

Dar trebue sa zic, ca lipsa de organizare a orasului este cam destabilizanta (adica faptul ca ceausescu o vrut sa "taie" toata organizatia trecuta a orasului). Sa va uitati pe google earth sau panoramio ( Paris, Bucuresti )cum toate strazile betonate ascund toate monumentele care chiar merita de vazut. Am auzit ca primaria bucurestiului vrea niste consultanti straini pentru planurile urbanistice. Intr-adevar contrastele permanente arhitecturale sunt cam obositoare la ochi, si mie, mi se pare ca zonele vechi ar trebui macar prezervate si restaurate sau chiar reconstruite daca au fost demolate in anii 70-80 (si cele betonate care sunt de 2 ori mai inalte si care ascund tot, demolate daca se poate) pentru a avea o continuitate urbanistica macar in centru. Nu stiu cum vi sa pare turnul modern BCR linga CEC-ul de exemplu, dar strica tot peizajul pentru mine. Bine, poate nu chiar atita decit arhitectura comunista (marele blocuri in piata victoriei, piata romana si toate "artele principale al orasului", dar totus, un control mai stric ar fi necesar. In nici intr-un caz nu as vrea sa dau lectii sau sa fac morala, dar numa vreau sa fac niste propuneri, care cine stie ar putea sa cade in urechilor persoanele plasate ceva mai sus.
Am observat alte multe probleme pentru a fii un oras adevarat turistic pentru cineva care traieste in vest:
1) Romanul zice rar "Bunaziua", "multumesc", "la revedere" in magazinele, hoteluri...etc
2) nu exista aproape nici un plan cu toate statile deservite la fiecare statie de autobuz, tramwai si metrou.
3) nu se mai vorbeste din pacate prea mult franceza, e pacat pentru o tara care era foarte legata de limba franceza, nu sunt traduceri in franceza in muzee...etc.
4) centrul vechi, str. Lipscani, str. franceza..etc si atheneul, cismigiul... sunt destul de rau deservite cu tramwaiul sau metroul, si statile sunt foarte indepartate unele de altele (la Paris de exemplu sunt mult mai dese, aproape la fiecare strada).
5) masina are (la ochii mei) prea mult loc in oras, medile de transport in commun ar trebuii sa fie mai dezvoltate si mai clare, sa fie bilete valabile pentru autobuz, metrou si trawai. Turistul nu se deplaseaza cu masina in oras, si chiar bucuresteanul... De exemplu Calea victoriei nu mai seamana de loc cu cea ce era in trecut ( benzile pentru masini sunt foarte late, trotoarele sunt inguste, nu mai sunt umbrelele in fata a toate magazinele), 1 banda sau 2 ar fii mult mai placut.
6) Gara de Nord ar merita sa fie restaurata si blocurile urate de pe linga demolate ca sa fie un pic mai vizibila partea frumoasa.
7) La Paris este obligatoriu pentru fiecare locuinta mai vechie sa fie des (in fiecare 10 ani) restaurata fatada si acoperisul pentru frumusetea orasului.
sa fie interzis toate plublicitatile gigante in centrul vechi care strica pozele.
9) sa fie obligatoriu sa fie fie mai subtile si sobre toate ansemnelele magazinelor...etc (ex: ba,ca comerciala romana in fata universitatii strica monumentul).
10) si in sfirsit, sa se opreasca cu toate firele de internet pe stilpii din oras, ca nu se poate face o poza corecta... hihihi


Orasul are in orice caz un potential foarte mare si monumente foarte frumoase. Abia astept sa fie facut ceva cumsecade ca sa viu inca inapoi ca sa vititez si sa conving altii prin franta. Mi se pare ca ar trebuii profitat mai mult de titul "micul paris" sau "parisul balkanilor" si sa redevina viata in centru mai placuta si sa nu mai fie chiar numa malluri din ce in ce mai mari si numai banci peste tot, dar restaurante, terase cum se vedea chiar pe calea victoriei...etc.

Pun niste poze cu Bucurestiul vechi, bucurestiul actual si parisul actual (in directia in care mi se pare ca ar trebuii mers):
P.S: Scuze pentru greselile in limba romana, nu am mers de loc la scoala in Romania...

fotografie aeriana bucurestiului din 1915:
http://img210.imageshack.us/img210/6673/bu...ambovitaki9.jpg
http://www.cityplanet.org/images/Piata_Sf_...e_Bucuresti.jpg
http://bucuresti.infarom.ro/alu-bucuresti-calea-vict.jpg
http://bucuresti.infarom.ro/ad-BUC-PIATA-TEATRU1907.jpg
http://www.nowandthen.ro/1/universitate.jpg
http://www.nowandthen.ro/1/adriatica2400.jpg
http://www.nowandthen.ro/1/cec400.jpg

PARIS..... citeva detalii care schimba totul...
....
....
Planul cu metroul, disponibil peste tot:
http://www.planetware.com/i/map/F/paris-metro-map.jpg
O strada pietonata normala din Paris:
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/comm...torgueil_01.jpg
Metroul la capatul strazii:
http://le.plume.free.fr/img/2007_P1_1623_20.jpg
panourile luate si pentru Bucuresti:
http://www.routard.com/images_contenu/comm...036/pt35669.jpg
un café:
http://www.communautarisme.net/contre/phot...pg?v=1191597172
statiunea de autobuz (platita de o firma privata (ex: JC Decaux ), si care o platit si biciclete "Velib" la oras, pentru ca cistiga cu publicitatea, deci cu un abonament (cartela) destul de eftin se poate parcurge orasul si oprit la alta statie de biciclete se lasa la bornele astea...
http://aurel.hautetfort.com/media/00/00/7e...e09716cd335.jpg
http://ouestbus.ovh.org/aubette_8.JPG
Intrarea metroului cu planul general...
http://mapage.noos.fr/shv2/metro2.jpg

Aceasta postare a fost editata de mihaisibobo: 27 November 2008 - 03:50 AM

[AngelCharger]

Desi multe nenorociri au trecut peste el de-a lungul timpului, inundatii, invazii, cutremure, incendii, precum si furia unui dictator dement si nu in cele din urma, dar poate cel mai grav indiferenta tuturor, Bucurestiul are ce sa arate vizitatorului fie ca acesta vine din provincie sau din strainatate.

Voi incerca sa detaliez in continuare, foarte putine din reperele istorice ale acestui frumos oras.


Ateneul Roman
A fost infiintat in 1865 de catre C. Esarcu, V.A Ureche si N. Kretulescu cu scopul "inzestrarii poporului cu cunostinte folositoare". Fondurile necesare constructiei cladirii au fost stranse prin colecta publica avand motto-ul "Dati un leu pentru Ateneu". Constructia a inceput in 1886 dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron si a fost inaugurata la 14 februarie 1888. Aici isi are sediul Filarmonica "G. Enescu" si tot aici au evoluat unii dintre cei mai de seama dirijori si solisti interpreti ai veacului XX: Erich Kleiber, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Dinu Lipatti, Herbert von Karajan, Arthur Rubinstein, Yehudi Menuhin, Pablo Casals.


Opera
Cladirea Operei Romane este o constructie relativ noua (1953), cu toate ca in Romania manifestari ale genului liric dateaza inca din secolul XIX. Aceasta a fost ridicata dupa planurile arhitectului Octav Doicescu. In fata cladirii se afla statuia marelui muzician George Enescu, o sculptura in bronz de Ion Jalea. Opera Nationala are o capacitate de 2200 locuri, si gazduieste la ultimul etaj Muzeul Operei in care sunt expuse fotografii, documente, costume ilustrand dezvoltarea acestui gen artistic in Romania.


Cercul Militar National
Cladirea Cercului Militar National a fost construita dupa planurile arhitectilor D. Maimarolu, V. Stefanescu si E. Doneaud, in anul 1912, fiind tributara stilului neoclasic francez. Are interioare somptuoase care au gazduit de-a lungul timpului baluri, reuniuni si, in zilele noastre, expozitii de pictura, sculptura lansari de carte, etc. Desi locul acesta are o istorie interesanta putina lume o cunoaste. Primul indiciu este fantana din fata Cercului Militar National care se numeste Sarindar, dupa numele bisericii ctitorita probabil de Matei Basarab, mult mai tarziu, pe la sfarsitul secolului XVIII-lea era vestita pentru icoana Fecioarei, facatoare de minuni. Reconstruita de mai multe ori, biserica a fost afectata grav de cutremurul de la 1838, ruinandu-se apoi incet, incet.


Parcul Cismigiu
Parcul Cismigiu Pe locul actualului parc pe vremea lui Alexandru Ipsilanti se gasea o mare balta, numita balta lui Dura negutatorul. Numele actual l-a capatat de la mai marele peste cismele (cismigiu) care isi avea casa in apropiere. In 1847 sub indrumarea peisagistului vienez Carl F.W.Meyer au inceput lucrarile de amenajare, iar in anul 1854 a avut loc inaugurarea oficiala. Gradina impresioneaza si astazi prin aranjamentele florale, colectia deosebita de material dendrologic, aici gasindu-se unele exemplare declarate arbori ocrotiti. Cismigiul nu este niciodata pustiu, vara fiind cautat pentru racoare, vegetatie si lacul sau intesat cu barci si care iarna devine un patinoar natural.


Hanul Manuc
Hanul Manuc in vechiul targ al Bucurestilor, incepand de pe la 1700, au existat cateva zeci de hanuri, unul mai pitoresc decat altul, ce au cunoscut o adevarata epoca de glorie, timp de aproape doua veacuri. Dupa originea ori starea sociala a ctitorului si dupa specificul acestor asezaminte comerciale, hanurile bucurestene de altadata au fost numite "domnesti", "manastiresti" sau "bisericesti", "boieresti" si "negutatoresti", desi toate aveau aceeasi menire economica, in cuprinsul vechiului targ. In cea din urma categorie istoricii au asezat si "Hanul lui Manuc", de departe una dintre cele mai faimoase constructii de acest gen din Valahia, nu numai datorita dimensiunilor sale impunatoare, ci si prin figura ctitorului sau, legendarul "Manuc Bey". Iata, pe scurt, povestea controversatului personaj istoric si a hanului care ii poarta numele pana in ziua de astazi.


Casa de Economii si Consemnatiuni
Palatul CEC Bucuresti CEC-ul ca institutie a fost infiintat in anul 1864 printr-o lege initiata de catre Alexandru Ioan Cuza. La inceput a functionat in diverse imobile, dupa care in anul 1875 s-a inceput construirea unui sediu propriu. Pe locul in care se afla azi CEC-ul se gasea atunci biserica Sf. Ioan cel Mare care a fost demolata pentru a face loc primei constructii. CEC-ul se dezvolta rapid astfel incat vechiul sediu devine neincapator, astfel se hotareste demolarea vechiului sediu si pe acelasi loc s-a inceput constructia actualului sediu, dupa planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Inceputul lucrarilor a fost marcat printr-o ceremonie care a avut loc la 8 iunie 1897 printre participanti numarandu-se familia regala, membri ai guvernului, membri din consiliul de administratie CEC, arh. Paul Gottereau. Constructia a fost terminata in anul 1900 si de atunci CEC-ul a functionat in aceasta cladire fara a se face alte modificari notabile.


Catredala patriarhala
Panorama virtuala - Patriarhie Construirea bisericii Patriarhiei o incepe voievodul Constantin Serban Basarab in anul 1656, dar va fi terminata mult mai tirziu de un urmas al sau, Radu Leon, abia in 1668 si poarta hramul "Sf. Imparati Constantin si Elena". Dupa acest an, voievodul o ridica la rangul de Mitropolie a tarii, iar colinei pe care este amplasata bucurestenii ii vor spune Dealul Mitropoliei. Din asezamintele minastiresti ridicate odata cu biserica, n-a mai ramas decit o frumoasa si impunatoare clopotnita, zidita de Constantin Brincoveanu la inceputul domniei sale, in anul 1698. Mitropolia fiind o copie mai mare a bisericii lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges, are o nota de simplitate, robustete, echilibru. Arcadele coloanelor fatadei se sprijina pe un briu gros de piatra ce armonizeaza placut cu cele oarbe laterale; deasupra, turlele nu prea inalte dau aer impozant salasului de rugaciune.


Biserica Stavropoleos
Biserica Stavropoleos Ascunsa printre cladiri mai inalte, biserica Stavropoleos se afla in spatele fostului Palat al Postelor (actualul Muzeu National de Istorie). Biserica mica si foarte frumoasa, a fost construita de un calugar grec pripasit pe meleagurile noastre, pe nume Ioanichie. Este un lacas cu cele mai reprezentative si excelente influente ale artei brincovenesti tirzii. Coloanele de piatra, piedestalele, capitelurile, pridvorul cu balustrada incinta ochiul prin mestesugul sculpturilor cu motive vegetale sau animale. Cutremurele de-a lungul anilor, dar mai ales "cel mare" din 1802 si apoi cel din 1838 ii provoaca mari stricaciuni, darimindu-i chiar turla de deasupra naosului. Restaurarea incepe abia pe la 1900, sub conducerea arhitectului Ion Mincu, el lucrind cu sarg pina in anul mortii sale 1912; finalizarea lucrarii o face un elev de-al sau arh. Alexandru Zagoritz.


Curtea Veche
Curtea Veche Curtea-Veche, astazi un complex de ruine de fortificatii, incaperi si fundatii medievale aflate intre Calea Victorieisi strada Halelor si bulevardul I.C. Bratianu este probabil unul din cele mai importante si mai vechi monumente din Bucuresti. Adesea ignorate datorita starii de paragina si abandonare de care sufera de altfel intreg centrul istoric al Bucurestiului si al dificultatii gasirii sale, ruinele de la Curtea-Veche au fost pentru mult timp neglijate cu exceptia catorva cercetari arheologice. In prezent insa, aceasta situatie incepe sa se amelioreze odata cu demararea proiectelor de renovare si reabilitare a vechiului Bucuresti, iar vizitarea Curtii-Vechi redevine treptat o calatorie fascinanta in trecutul intortocheat si ascuns al Bucurestiului.


Arcul de triumf
Arcul de Triumf Arcul de triumf a fost inaltat in anul 1922 din lemn si stuc, in cinstea proclamarii Unirii, dupa izbinda armatelor romane in primul razboi mondial, arc ce va fi inlocuit cu unul de piatra, opera arhitectului Petre Antonescu, intre anii 1935-1936.
Fatada sudica este frumos impodobita cu doua medalioane in bronz, ce infatiseaza chipurile regelui Ferdinand si al reginei Maria, care le inlocuiesc pe cele originale, distruse de regimul comunist, dupa anii `80. In locul lor au fost aplicate doua mari flori de piatra, care au fost date jos, dupa 1989, iar chipurile regale si-au reluat locul.


Palatul Parlamentului (Casa Poporului)
Casa Parlamentului Casa Poporului s-a construit pe fostul Dealul Spirii (dupa numele unui renumit doctor din zona) in anii `80, cind a inceput "urbanizarea " intregului cartier, la "indicatiile ctitorului de geniu". Ridicata pe o colina artificiala, Casa Poporului are o inaltime de 84m, (cuprinde 12 etaje) are o nota dominanta, impunatoare, iar cu suprafata sa de 330.000 de metri patrati, devine a doua cladire din lume dupa Pentagon. Aici a dorit Ceausescu sa fie resedinta presidentiei, a comitetului central al partidului comunist si al unor ministere. In forma de piramida fara virf (au fost probate citeva cupole, idee la care s-a renuntat) palatul cuprinde vaste holuri, coridoare lungi, nenumarate sali imense, iar cea mai mare se numeste Sala Unirii, cu o inaltime de 16 m si o suprafata de 2200 metrii patrati, aici aflandu-se cel mai mare candelabru din cladire, cu o greutate de trei tone si 7000 de becuri.


Muzeul Satului
Muzeul Satului In primavara anului 1936 ia fiinta Muzeul Satului Romanesc, creatie colectiva a Scolii Sociologice Romane, infiintata si condusa de profesorul Dimitrie Gusti. Cel care s-a gindit prima oara la constituirea unei colectii de arta populara, a tipurilor de gospodarii taranesti si-a prezentarii lor in expozitii, a fost scriitorul Al. Odobescu cu mult timp in urma.
La deschiderea sa, muzeul cuprindea o suprafata de 5 ha si doar 30 de case taranesti, caracteristice diferitelor zone din tara. La amplasarea lor, au luat parte oameni de cultura, specialisti, 1100 de muncitori de diferite meserii si 130 de mesteri populari din satele locuintelor selectate. De-a lungul anilor, suprafata muzeului a crescut pina la circa 15 ha, iar numarul de constructii amplasate depaseste cifra de 300;din acestea peste 4 ha sint dotate cu tot necesarul unei gospodarii taranesti (ateliere, constructii anexe, biserici, etc).

Mai sunt multe altele precum Biserica Pogorarea Sf. Duh din parcul Titan, parcul Carol, centrul istoric, dar las cititorului dorinta de a le cauta si gasi.