[peter bahuczki]

Ambasadorul Danemarcei are o pozitie deosebita in corpul diplomatilor acreditati la Bucuresti. Se apropie de finalul celui de-al doilea mandat de ambasador in Romania, primul incepand in chiar vara lui "90. S-a casatorit cu o romanca, sotia sa fiind acum un cautat "consilier" informal al tinerelor neveste de diplomati. Cristina Helweg-Larsen a fost si traducatoarea discutiei noastre, presarand amintirile sotului cu spirituale adecvari la specificul national danez si romanesc.
Jurist de meserie, Ulrick Helweg-Larsen intrase din facultate in diplomatie. A indeplinit misiuni la Bonn si Hanoi, dar in vara lui "90 era la primul post de ambasador. Cu peripetii a fost prezentarea.
Inainte de a intra in Romania a trecut pe la Belgrad sa culeaga actele Ambasadei. Din 1987, Regatul Danemarcei mai pastrase la Bucuresti doar un birou de legatura cu un singur angajat. S-a intalnit apoi la Szeged cu ceilalti trei diplomati danezi trimisi in misiune aici. Vamesii de la Nadlac au trecut imediat sa controleze bagajele din masinile cu numar de inmatriculare danez. Abia dupa ce seful vamii s-a consultat cu superiorii au fost tratati conform statutului de diplomati.
S-au oprit seara la Sibiu, impartasindu-si impresiile la cina de la "Imparatul Romanilor". Strabatusera prin arsita zilei Campia Vestica, apoi sudul Podisului Transilvaniei, tot mai uimiti de pustiul pamanturilor necultivate. Primul "altfel" dintre granitele romanesti. Asupra motivelor debandadei din agricultura s-au informat la post.
La Bucuresti au picat direct in hatisurile birocratiei, relatiilor si promisiunilor. Cand Danemarca hotarase sa redeschida Ambasada la Bucuresti, oficialitatile romanesti promisesera marea cu sarea. In primul rand, o resedinta frumoasa ambasadorului. De la administratia "Locato", actualul RAPPS, le-au spus: "Veniti, va gasim cea mai frumoasa resedinta... bla, bla, bla...". Dar cand au sosit diplomatii danezi, sediul Ambasadei din Str. Doctor Burghelea nu era gata cu renovarea. Vreo trei luni au folosit vechiul birou din Dorobanti: patru diplomati danezi plus inca doi angajati locali intr-o singura incapere. Cetatenii romani descoperisera insa avantajele spiritului intreprinzator inchiriind locuinte strainilor. Astfel s-au "descurcat" colegii ambasadorului. El a locuit insa la Hotel Bucuresti... 19 luni!
In stabilirea resedintei ambasadorului, noroc cu ajutorul colegilor straini. L-au anuntat din timp ca s-a golit o vila foarte frumoasa pe Bulevardul Dacia, unde fusese Casa de Cultura a Cehoslovaciei. Desi promisa altora, a reusit s-o obtina. De frica sa nu piarda casa, in plictisul si angoasa lucrarilor de renovare, ambasadorul s-a mutat in pod. Ba chiar a "bricolat" si el la decoratiunile interioare. Acestea au fost primele experiente romanesti "personale".
Pe frontul politic, lumea simtea ca se agraveaza frustrarea. "Am vorbit cu multi oameni care declarau ca nu era nici un fel de reforma", isi aminteste Excelenta Sa, domnul Ulrick Helweg-Larsen, ambasadorul Regatului Danemarcei la Bucuresti. "Nu se vedeau semne de reforma si deja multi aveau dubii in privinta a ceea ce isi dorea noua conducere. Trebuie sa recunoastem ca a durat foarte mult pana cand reformele au inceput sa o ia din loc. Din punctul de vedere al Danemarcei, in 1990 s-a decis reluarea relatiilor bilaterale, mai ales in plan comercial, pentru ca Romania s-a deschis catre Vest. N-a durat mult pana cand Romania a declarat ca scopul era colaborarea cu structurile vestice, NATO si UE. Si astazi este membru deplin."
"Diplomatii romani erau bine pregatiti"
In 1990, in cercurile diplomatiei romanesti se produceau mari turbulente. Legaturile serviciilor speciale cu externele erau cu totul deosebite. Mircea Raceanu, diplomatul condamnat initial la moarte de Ceausescu in vara lui "89, fusese "impulsionat" sa paraseasca tara. Merite de disident i se confectionasera insa lui Sergiu Celac, devenit primul-ministru de Externe postceausist. Desi fiul primului prefect comunist al Craiovei si fost translator de limba engleza a lui Ceausescu ajunsese pe linie moarta (redactor de editura) nu pentru vreo razvratire, ci ca apropiat al lui Pacepa, dupa "fuga" acestuia. Dupa alegerile din mai, in fruntea MAE s-a aflat Adrian Nastase. Vanzoleala din minister a continuat si prin incercarea de a numi scriitori in posturi de diplomati.
Excelenta Sa, domnul Ulrick Helweg-Larsen, ambasadorul Regatului Danemarcei la Bucuresti, nu a resimtit perturbarile interioare ale MAE. Declara ca i-a fost foarte usor sa colaboreze cu diplomatii romani, fiind bine primit de ei. Era clar ca aveau un anume trecut si proveneau dintr-o anume zona. Multi dintre cei cu care a avut de-a face erau analisti foarte buni, cu cunostinte solide, stiau ce se petrece in alte tari, vorbeau foarte bine limbi straine. In Romania nu s-a facut ce s-a facut in alte tari, de exemplu in Cehia, unde s-au dat afara toti fostii si s-a inceput de la zero. Desi a refuzat sa dea nume "de oameni care traiesc", Excelenta Sa, domnul Ulrick Helweg-Larsen l-a amintit pe Teodor Melescanu ("de-a dreptul elegant pe frontul de Externe"). Printre cunoscutii din primul mandat l-a evocat pe Silviu Brucan ("o vulpe fermecatoare").
In Piata Amzei se vindeau "ajutoare"
Format in alte mentalitati, venind dintr-o "tara agricola", cum ii place sa spuna despre Danemarca, a fost impresionat sa constate catastrofa agriculturii romanesti. In Bucuresti, magazinele erau inca goale. O penurie ingrozitoare de orice simtea occidentalul in Capitala din malurile Dambovitei. Catre sfarsitul anului au inceput sa apara micile buticuri, cu lucruri importate. Excelenta Sa, domnul Ulrick Helweg-Larsen isi aminteste clar o sambata dimineata, pe Bulevardul Magheru o coada imensa de oameni la "ceva": un camion de unde se vindea hartie igienica de calitate mai buna. Locuind la Hotel Bucuresti, trecea des prin Piata Amzei. Amintiri de nesters sunt "ajutoarele" vandute pe tarabele selectei piete: carne de pui din America si ulei de masline italian printre mere, morcovi, rosii si cartofi de productie autohtona. Cand in Piata Amzei a aparut o brutarie turceasca, stateau cu ora la coada bucurestenii sa-si cumpere paine mai buna.
"Individualismul" romanesc
Ambasadorul Regatului Danemarcei la Bucuresti, Excelenta Sa domnul Ulrick Helweg-Larsen, ne-a povestit ca inca din primul mandat a fost surprins de individualismul romanesc. Bineinteles, ai familia. Iar in familie, ca peste tot, romanii se ajuta unii pe altii.
Dar nu sunt multi romanii care sa se identifice ca parte a unui grup, a unui tot unitar. Au probleme de identificare cu institutiile statului, iar aversiunea lor fata de oficialitati a fost si este evidenta.
Aceasta lipsa de apartenenta se manifesta si in evaziunea fiscala, si in multiplele exceptii fiscale care se fac. Inca nu exista cifre care sa arate clar nivelul evaziunii, dar se presupune ca aproximativ 35% din produsul national brut nu este supus taxarii. Daca s-ar putea colecta taxele la dimensiunea aceasta, atunci n-ar mai fi probleme la buget, ne-a declarat. Individualismul se manifesta pregnant si in traficul urban. Fiecare sofer sau pieton se gandeste numai la el, nici un personaj nu are grija de ceilalti. Vazute dintr-o alta cultura, acestea apar ca prime simptome ale individualismului romanesc.