contact Contact Facebook Facebook
sigla
Sport
Arhitectura
- Miercuri, 17 Octombrie 2007 11:31 -

Substanta medievala a Bucurestiului a fost de-a lungul timpului grav afectata de distrugeri si incendii. Orasul a pierdut in mod tragic o serie de monumente, mai ales biserici, si in decursul campaniei de "urbanism" initiate in secolul trecut de Nicolae Ceausescu. Din nucleul orasului medieval de pe malurile Dambovitei s-au pastrat vestigiile Curtii Vechi (sec. XV - XVI) cu Biserica Domneasca Buna Vestire, care dateaza probabil din vremea lui Mircea Ciobanul (1545-1554). Biserica are un plan triconc, naosul ei este evidentiat printr-o turla. Fatada tradeaza unele influente moldovenesti, dar zidaria formata din asize de caramida alternand cu portiuni acoperite de mortar, imitand piatra fatuita, apartine deja formelor tipice arhitecturii Tarii Romanesti. Portalul vestic cu decoruri in stilul barocului brancovenesc a fost asezat mai tarziu, in 1715, in timpul scurtei domnii a lui Stefan Cantacuzino. In proscomidie s-au pastrat picturi murale din vremea edificarii si din 1714/15, restul bisericii adaposteste picturi murale ale artistilor academisti Constantin Lecca si Misu Popp, din 1852. Turla a fost inlocuita in 1914.

Manastirea Radu Voda (Sfanta Troita) a fost ridicata pe vremea lui Alexandru II Mircea (1568-1577), dar a fost distrusa deja in 1595 de Sinan Pasa, pentru a fi in secolul XVII reconstruita si fortificata de catre Radu Mihnea (1613-1620) si Alexandru Coconul (1623-1627). Atat elementele traditionale (planul triconc, turla pe naos), cat si pronaosul supralargit, incununat de trei turle, sunt influentate de formele bisericii manastirii din Curtea de Arges. Decorul fatadelor este format din doua registre de arcaturi din ciubuce, despartite de un brau median. Din ansamblul Manastirii Mihai Voda, ctitoria marelui domnitor (1589-1591), s-a pastrat doar biserica de plan triconc tip Vodita II, care reprezinta prin pastoforiile supralargite, cele doua turle pe proscomidie si pe diaconicon si prin impodobirea fatadelor de caramida cu doua registre de arcade oarbe o capodopera a arhitecturii muntenesti. Constructia a fost, impreuna cu turnul-clopotnita din sec. XVI-XVIII, translata din fosta incinta monastica in 1986. Cladirea manastirii, care adapostise pana atunci Arhivele Statului, a fost distrusa. Din secolul XVI dateaza si biserica manastirii Marcuta (1586-1587), o ctitorie pe plan triconc cu turla pe naos a marelui vistier Dan. In 1733 biserica a fost reinnoita si impodobita cu picturi murale, din 1945 pana in 1957 ea a fost restaurata. Alte importante marturii ale secolului XVI, Biserica Alba-Postavari si biserica Spirea Veche, au fost distruse in primavara lui 1984.

In epoca lui Matei Basarab a fost rezidita Manastirea Plumbuita (1647) dupa modelul ctitoriei lui Radu cel Mare de la Dealu, pentru a comemora victoria din 1632 impotriva turcilor. Din Casa Domneasca construita atunci s-a pastrat doar o latura interioara a curtii. Biserica de plan triconc fusese ridicata pe vremea lui Mihnea al II-lea Turcitul (1577-1583, 1585-91), dar suferise in 1595 mari distrugeri. Biserica Patriarhiei cu hramul Sf. Dimitrie cel Nou, ridicata sub domnia lui Constantin Serban Basarab (1654-1658), dezvolta modelul dat de biserica episcopala din Curtea de Arges, folosind proportii mai masive, mai ales in cazul unui monumental pridvor vestic. Interiorul bisericii a capatat in secolul XIX un caracter unitar prin inlaturarea zidului care despartea pronaosul de naos si prin impodobirea cu un ansamblu de pictura murala in 1830. Deasupra usii spre pronaos s-au pastrat imaginile ctitorilor din 1669. Dupa mutarea mitropoliei de la Targoviste la Bucuresti in 1668, ea a devenit Catedralã Mitropolitanã, si in 1925, dupa ridicarea Bisericii Ortodoxe Romane la rang de patriarhie, Catedrala Patriarhala. In apropierea acestei biserici se afla ansamblul resedintei mitropolitane, dispus in panta pe Dealul Viilor. In incinta acestui complex s-au pastrat unele constructii din 1698, apartinand fostei manastiri, printre care se numara poarta principala a edificiului, un paraclis cu galerie si treptele care duc spre portal. Acestea au fost reinnoite in 1723. Manastirea Cotroceni din 1679 a fost complet demolata in 1985. Ea adapostea mormantul lui Serban Cantacuzino, biserica ei se distingea prin proportiile armonioase si printr-o tampla bogat ornamentata. Tot o ctitorie a domnitorului Serban Cantacuzino este si Biserica Doamnei (1683), care contine un ansamblu de pictura murala executat de zugravii Constantinos si Ioan.

Unul din monumentele importante ale stilului brancovenesc este biserica Manastirii Antim (1713-1715), o ctitorie a mitropolitului Antim Ivireanu. Perioada clasica a stilului este reprezentata aici de o ornamentica bogata, caracterizata de motive florale, de un pridvor monumental purtat de coloane si de un fronton semicircular care denota influenta barocului italian. Notabile de asemenea sunt porticele manastirii, cu coloane de piatra in torsada, si bucatariile ei cu bolti etajate pe trompe. Aripile de nord si de est ale edificiului monastic au fost demolate in 1984. In epoca brancoveneasca este intemeiat de spatarul Mihail Cantacuzino si Spitalul Coltea (1702), prima institutie spitaliceasca din Tara Romaneasca. Alte monumente ale stilului brancovenesc clasic sunt: Biserica Fundenii Doamnei (1699), Palatul Mogosoaia (1702) si Biserica Coltea (1695-1702), din ansamblul careia s-a pastrat paraclisul din 1701-1702, ancadramentul cu decor dens al usii spre pronaos precum si canaturile din lemn ale acestei usi. Picturile din paraclis apartin lui Gheorghe Tattarescu. O faza tarzie a stilului brancovenesc era reprezentata de Manastirea Vacaresti (1716-1722), o ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat distrusa in ultimii ani ai dictaturii comuniste. Lacasul monastic avea o ornamentica deosebit de bogata si era considerat drept o sinteza a arhitecturii sacrale traditional romanesti. Alte monumente ale acestei epoci sunt Biserica Kretulescu (1722) si Biserica Stavropoleos (1724-1730), cu un pridvor bogat ornamentat. Asa-numita Biserica a lui Bucur Ciobanul, biserica bolnitei Manastirii Radu Voda, este, in pofida numelui care sugereaza o ctitorie legendara, tot o constructie gratioasa din secolul XVIII.

Secolele XVIII si XIX constituie pentru arhitectura Bucurestiului perioada unei mari infloriri. Dupa o perioada de tranzitie, reprezentata prin bisericile Sf. Elefterie (1743), Olari (1758), Batiste (1764) si Sf. Stefan (1768), precum si de casele boieresti Melik (1760) si Moruzi (1812-1814), sau de Hanul Manuc (1806-1808), care continua partial formele traditionale ale epocii brancovenesti, apar primele edificii construite in stil neoclasic (Palatul Ghica-Tei, 1822) sau neogotic (Casa Sutu din 1830, Biserica Sf. Spiridon Nou din 1852-1858). Influenta Parisului, a metropolei europene indragite de romani, si a scolii franceze de arhitectura devine hotaratoare odata cu desavarsirea Palatului Stirbey de catre arhitectul francez Michel Sanjouand, in 1835. Lui Sanjouand i se datoreaza si planul paraclisului Palatului Stirbey (1833), cu un pridvor sustinut de coloane dorice, precum si primele incercari de a dirija evolutia orasului conform unui plan urbanistic. Caracterul neoclasicist al palatului Stirbey este respectat si de modificarile efectuate in 1881, dupa proiectul arhitectului austriac J. Hartman. Acestor modificari li se datoreaza fatada impodobita de cariatide si aripile laterale suprainaltate.

In a doua jumatate a secolului XIX planul orasului capata treptat, si datorita proiectelor urbanistice initiate de Sanjouand, un caracter reprezentativ prin formarea unui centru circular, trasarea unor magistrale largi, ridicarea de edificii monumentale pentru institutiile din administratie si cultura, precum si prin amenajarea unor areale intinse ca parcuri. Din pacate, noile curente in arhitectura au dus si la demolarea unor biserici, manastiri si hanuri medievale, precum si la impunerea cu orice pret a canonului francez in restaurare si reconstructie. Cladirile "micului Paris" au schimbat aspectul vechiului oras, din care s-au pastrat mai ales spatiile subterane greu de recuperat datorita impunerii unei noi structuri urbanistice. Numerosi arhitecti francezi, printre care nu s-a numarat nici unul de prim rang, au contribuit la impunerea neoclasicismului, apoi a romantismului si a eclectismului de scoala franceza. Astfel, Palatul Bancii Nationale (corpul vechi) este o opera din 1883-85 a arhitectilor Cassien Bernard si Albert Galleron. Dupa planurile lui Paul Gottereau s-a construit Casa de Economii si Consemnatiuni de pe Calea Victoriei, cu o alura de catedrala eclectista purtand o cupola centrala de sticla si metal, care ii confera transparenta. Acelasi Gottereau a proiectat si cladirea Fundatiilor Regale, astazi unul dintre corpurile Bibliotecii Centrale Universitare. Ion Mincu a fost de asemenea un promotor al scolii franceze de arhitectura, datorita anilor de studii petrecuti la Paris. Palatul Curtii Supreme de Justitie, o opera din aceasta perioada a lui A. Ballu la care a colaborat Mincu, a devenit azi, dupa o perioada indelungata de renovare, sediul Curtii de Apel Bucuresti si a Judecatoriei Sectorului 5. Remarcabile mai sunt Catedrala Sfantul Iosif, construita de Friedrich Schmidt (1873 - 1884) in stil neogotic, si Ateneul Roman, conceput de Constantin Baicoianu si Albert Galleron, construit intre 1885 si 1888, a carui perspectiva dinspre Calea Victoriei este dominata de o cupola baroca si de un monumental portic de ordin ionic. Ateneul este o cladire caracteristica pentru stilul eclectic al capitalei, bazat pe structuri clasiciste, asa cum a fost el cultivat in Franta.

Acest stil a prevalat si in arhitectura de la inceputul secolului XX in Bucuresti, in pofida diverselor curente secesioniste ale vremii. Astfel, fostul Palat al Postelor, azi Muzeul National de Istorie a Romaniei, construit dupa planurile arhitectului Alexandru Saulescu (1847-1902), are un pridvor masiv de ordin pseudodoric, un parament cu rustica si diverse elemente decorative datorate in parte renasterii, in parte clasicismului. Un concept asemanator a stat la baza fostului Palat al Parlamentului (1907), azi Palatul Patriarhiei, dupa planurile lui Dimitrie Maimarolu (1859-1926). Cladirea Primariei Municipiului Bucuresti, ridicata intre anii 1906 si 1910 de Petre Antonescu, ilustreaza anumite tendinte retrospective ale inceputului de secol, care vizau o renastere a traditiilor nationale in arhitectura, mai ales a stilului brancovenesc. Traditia arhitecturala moldoveneasca l-a inspirat in schimb pe arhitectul Nicolae Ghica-Budesti, de exemplu in Muzeul de etnografie, arta nationala, arta decorativa si industriala, azi Muzeul Taranului Roman, construit in etape intre anii 1912 si 1939. Stilul neoromanesc nu a putut insa depasi canonul francez, reprezentat in primele decenii ale secolului de Palatul Regal al arhitectului Nicolae Nenciulescu (1932-1937), azi Muzeul National de Arta al Romaniei, o constructie alcatuita dintr-un corp central si doua aripi laterale care expunea un nu tocmai riguros neoclasicism, si de Arcul de Triumf, o opera a arhitectului Petre Antonescu (1922 si 1935/36).

In anii '50 ai secolului XX au fost ridicate in centru unele cladiri reprezentative ale noii puteri, de exemplu Casa Scanteii sau Opera Romana (1953). Opera, desi dupa un proiect stalinist, expune elementele de eclectism tipice pentru sfarsitul secolului XIX. Tot in primul deceniu al dictaturii comuniste suprafata orasului s-a marit in mod semnificativ prin constructia de noi cartiere de locuinte, care aveau partial caracterul de oras-satelit: Balta Alba, Drumul Taberei, Floreasca, Jiul-Pajura, Berenci, Calea Grivitei. Epoca lui Ceausescu a adus cu sine schimbari grave in structura urbanistica a capitalei. Construirea unui nou palat prezidential si a Bulevardului Victoriei Socialismului s-a facut cu pretul distrugerii vechilor cartiere Uranus, Izvor, Rahova si Antim. Foarte contestata in noul ansamblu este Casa Poporului a arhitectei Anca Petrescu, azi sediu al Parlamentului Romaniei. Lucrarile la acest edificiu megaloman, care se intinde pe o suprafata de 350 000 m², au inceput in anul 1984. Constructiei i se imputa lipsa de unitate stilistica si proportiile care ignora modelul clasicist dupa care se orienteaza de fapt.

Sursa: Wikipedia




Comentarii:

Neautentificat!
Pentru a trimite comentarii trebuie sa va inregistrati sau sa va logati:
Site-uri locale: Timisoara | Bucuresti | Arad |