Presedintele Curtii Constitutionale a fost sesizat, in premiera, pentru modul nelegal in care CC s-a pronuntat asupra unui articol din Legea 221/2009 privind daunele morale pentru persoanele persecutate de regimul comunist, cerandu-se sanctionarea judecatorilor-raportori si a magistratilor-asistenti.
La data de 15 decembrie, urmasii unui detinut politic au sesizat Curtea Constitutionala cu privire la modul nelegal in care ar fi pronuntat deciziile 1358 si 1360 din data de 21 octombrie 2010, publicate in Monitorul Oficial in data de 15 noiembrie 2010.
Prin cele doua decizii ale CC, articolul 5 alineatul (1) litera a din Legea 221/2009, ce permitea solicitarea de daune morale de catre persoanele persecutate de regimul comunist, precum si de catre urmasii acestora a fost declarat ca fiind neconstitutional in raport cu articolul 1 alineatele 3 si 5 din Constitutie.
In sesizarea inregistrata la CC cu numarul 17635/2010, urmasii unui fost detinut politic, aflati in proces de despagubire, solicita, conform Regulamentului de organizare si functionare al CC, sanctionarea disciplinara a celor doi judecatori-raportori si a magistratilor-asistenti care aveau datoria administrarii probelor in cadrul proceselor finalizate cu pronuntarea celor doua decizii amintite.
Autorul contestatiei considera ca judecatorii-raportori, dar si magistratii-asistenti, implicati in instrumentarea deciziilor 1358 si 1360 din data de 21 octombrie 2010, au dovedit daca nu rea intentie, cel putin o grava neglijenta in administrarea probelor si cere presedintelui CCR aplicarea de sanctiuni mergand pana la revocarea lor din functii.
Contestatia se refera la faptul ca deciziile Curtii Constitutionale nr. 1358/2010 si 1360/2010 ar fi fost adoptate de catre judecatorii CC cu incalcarea Legii de functionare a Curtii Constitutionale (47/1992), a Legii 304/2004 privind organizarea judiciara, a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si chiar prin incalcarea principiilor Constitutiei Romaniei.
Autorul contestatiei considera ca procedura prin care respectivele decizii au fost pronuntate a adus atingere dreptului cetateanului la aparare si la un proces echitabil.
El invoca trei aspecte procedurale ca fiind nelegale, argumentand ca nu s-a facut citarea partilor intr-un mod in care sa fi permis formularea unor puncte de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate solutionata prin respectivele decizii, a avut loc o autosesizare a Curtii Constitutionale prin raportarea la un articol din Constitutie care nu fusese invocat initial de catre partea care a ridicat exceptia de neconstitutionalitate si a avut loc o substituire de competente in sensul in care Curtea Constitutionala s-a erijat in instanta de contencios-administrativ, analizand mai intai articolul de lege -atacat ca fiind neconstitutional- in raport cu alte doua acte normative (Decretul-lege 118/1990 si Legea 24/2000 de tehnica legislativa), pronuntandu-se apoi ca, deoarece acel articol intra in contradictie cu cele doua legi, el nu respecta legea, si deci nu respecta articolul 1 alineatul 5 din Constitutie ("In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie").
De altfel, Curtea Constitutionala nu a avut in vedere persoanele carora nu li s-a aplicat decretul-lege nr. 118/1990 intrucat au decedat in inchisorile comuniste sau inainte de revolutia din '89, cum este cazul multor detinuti politici.
Autorul contestatiei isi completeaza critica adusa Curtii Constitutionale si prin faptul ca parti importante din motivarea celor doua decizii intra in contradictie cu motivarea altei decizii -1354/2010 (care viza constitutionalitatea unei ordonante de urgenta ce limita despagubirile ce pot fi acordate prin legea 221/2009) - pronuntata cu doar o zi mai devreme (pe 20 octombrie 2010) argumentele folosite fiind aceleasi, dar generand concluzii diametral opuse.
De exemplu, autorul contestatiei arata ca CC, in deciziile 1358/2010 si 1360/2010, considera ca persoanele care au intentant actiuni in justitie pentru a obtine daune morale "nu s-ar putea sustine" ca au o "speranta legitima" in obtinerea respectivelor daune.
"De asemenea, nu s-ar putea sustine ca prin adoptarea art. 5 alin.(1) lit. a) din Legea nr.221/2009, persoanele in cauza ar putea avea o "speranta legitima" (astfel cum este consacrata in jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului) la acordarea despagubirilor morale,..", se arata in cele doua decizii.
Dar, in decizia 1354/20.10.2010 tot Curtea Constitutionala considera ca: "Astfel, la data introducerii cererii de chemare in judecata, sub imperiul Legii nr.221/2009, nemodificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.62/2010, s-a nascut un drept la actiune pentru a solicita despagubiri (e vorba tot de despagubirile acordate prin art. 5 alineatul (1) litera a - n.r.) neplafonate sub aspectul intinderii".
De altfel, CC se pronunta prin doua decizii, 1358/2010 si 1360/2010, asupra constitutionalitatii aceluiasi articol de lege, declarat deja neconstitutional in prima dintre decizii.
Conform Constitutiei Romaniei si legii 47/1992, o decizie a CC este definitiva si obligatorie si nu exista cale de atac impotriva ei.
Autorul contestatiei, parte intr-un proces vizand Legea 221, considera insa ca "nimeni nu poate fi mai presus de lege", nici chiar Curtea Constitutionala si ca urmare o decizie a Curtii Constitutionale care nu respecta legea nu poate sa produca efecte juridice pentru ca este nula de drept, in sensul ca ea este inexistenta.
Institutia juridica a inexistentei este prevazuta in mod expres de Constitutie, in sensul ca o serie de acte normative care nu respecta anumite norme procedurale – de exemplu publicarea lor in Monitorul Oficial – sunt inexistente, neproducand nici un efect juridic, niciodata (art. 100 alin. 2 si art 108 alin. 4 din Constitutia Romaniei), argumenteaza autorul sesizarii.
Articolul 5 alineatul (1) litera a) din Legea 221/2009 prevede ca: "Orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare".
Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat cel putin o sentinta definitiva si irevocabila prin care a acordat despagubiri morale in baza Legii 221/2009, una dintre acestea fiind decizia 9.096 din 6 noiembrie 2010, in dosarul 3432/30/2008. In aceasta cauza, judecatorii ICCJ au decis majorarea sumei obtinute ca despagubiri morale in baza Codului Civil pana la suma de 1,5 milioane de lei.
Contact
Facebook