Cercetarea „Analiza serviciilor de sanatate mintala pentru copiii din Romania" a avut ca principal obiectiv descrierea „traseului" copiilor si adolescentilor cu dificultati din sfera sanatatii mintale (de tipul: tulburarea de hiperactivitate si deficit de atentie - ADHD, tulburari de anxietate, depresie, tulburari de conduita etc), in sistemul romanesc de servicii psihosociale. Prin „traseu" al copilului am definit ansamblul legaturilor psiho-sociale si de status dezvoltate de copilul cu o tulburare de sanatate mintala in relatia cu totalitatea persoanelor cu care intra in contact (specialisti in domeniul sanatatii mintale, specialisti in medicina de familie si pediatrica, profesionisti in domeniul protectiei copilului, cadre didactice, consilieri scolari, colegi etc.).

In acord cu obiectivele propuse pentru acest studiu s-a optat, intr-o prima etapa a demersului de cercetare, pentru o abordare de tip calitativ pentru a pune in evidenta modalitatile de interactiune ale profesionistilor din sistemul de sanatate mintala, nevoile lor de informare, „traseul" copiilor si adolescentilor cu risc sau diagnosticati cu diferite tulburari de sanatate mintala, modul de relationare a acestora cu scoala, familia sau grupul de prieteni etc.

Cercetarea calitativa, de tip exploratoriu, a urmarit atat identificarea perceptiilor si atitudinilor specialistilor din domeniul sanatatii mintale, ale profesorilor si parintilor copiilor cu tulburari din acest spectru cu privire la problematica desprinsa din obiectivele studiului, cat si identificarea posibilelor solutii pentru imbunatatirea serviciilor de sanatate mintala adresate copiilor si adolescentilor.

Pentru a obtine o imagine de ansamblu a problematicii studiate, cercetarea calitativa a avut urmatoarele grupuri tinta:

1.Medici specializati in psihiatrie infantila sau neuro-psihiatrie infantila;
2.Psihologi clinicieni/psihoterapeuti;
3.Medici de familie;
4.Medici pediatri;
5.Reprezentanti ai directiilor de asistenta sociala si protectie a drepturilor copilului;
6.Consilieri scolari;
7.Cadre didactice;
8.Parinti;
9.Copii.
Metodele de cercetare folosite au fost Focus Group-ul si Interviul individual in profunzime, metode ce permit investigarea detaliata a perceptiilor si atitudinilor subiectilor.

Dintre aspectele identificate:

Dificultatile intampinate de copiii cu probleme de sanatate mintala in relatia cu institutiile specializate (Centre de sanatate mintala pentru copii si adolescenti, Spitale de psihiatrie infantila sau Sectii de psihiatrie infantila) tin / sunt determinate de:

• sistemul public de sanatate mintala pediatrica, excesiv orientat spre aspectele curative in detrimentul preventiei;
• numarul redus de specialisti din sistem (la nivelul anului 2007 existau in Romania aproximativ 200 de medici specializati in psihiatrie infantila; de asemenea, si alte categorii de specialisti sunt insuficient reprezentate – psihologii clinicieni, logopezi, ergoterapeuti, asistenti social); echipa terapeutica este foarte dificil de constituit, iar interventia terapeutica se axeaza preponderent pe medicatie;
• problema „inchiderii in sine a sistemului", a lipsei colaborarii eficiente cu sistemul educational si cu cel de protectie a copilului;
• verticalizarea sistemului, colaborarile pe orizontala fiind foarte reduse (colaborarea intre medicul de familie, cel pediatru si psihiatru, spre exemplu);
• reticenta parintilor, fapt care se traduce in amanarea prezentarii la medic sau in solicitarea ajutorului de specialitate pana in momentul in care simptomele sunt evidente si parintele nu mai poate „stapani" copilul, ori acesta din urma are dificultati evidente in a se integra in diverse colectivitati (gradinita, scoala).
  

Analiza datelor cantitative reliefeaza, la randul ei, unele probleme ce caracterizeaza sistemul de sanatate mintala. Informatiile culese evidentiaza discrepante semnificative intre spitalele si clinicile incluse in studiu, in ceea ce priveste diagnosticele pe care le primesc copiii si adolescentii care acceseaza un serviciu de sanatate mintala. Acest lucru poate fi cauzat de:

• existenta unor ghiduri clinice care recomanda proceduri de evaluare si interventie pentru diferite tulburari de sanatate mintala care nu sunt inca pilotate, nu sunt distribuite in teritoriu sau nu sunt promovate de colegiile profesionale,
  diferentele de competente si pregatire oferite de scoala romaneasca de medicina in diferitele etape ale existentei sale,
• implicarea clinicilor in studii de farmacoterapie, fapt care creste probabilitatea identificarii si diagnosticarii in exces a copiilor cu o anumita patologie etc.
  

Problemele de integrare scolara a copiilor cu tulburari din sfera sanatatii mintale sunt generate de lipsa unei programe scolare adaptate, de numarul redus al consilierilor scolari coroborat cu faptul ca mare parte a acestora nu au competente in sanatate mintala, dar si de modul deficitar de functionare a institutiei profesorului de sprijin.

Identificarea primara a problemelor de sanatate mintala ale copiilor are loc, de obicei, odata cu accederea in sistemul de invatamant (prescolar sau scolar). De regula, cadrele didactice semnaleaza parintilor problemele copilului, acestia din urma adresandu-se, de cele mai multe ori, medicului pediatru sau celui de familie. In cazul acestor categorii de specialisti, apare problema lipsei competentelor de psihiatrie infantila (in cazul medicului de familie) si a axarii competentelor pediatrilor spre problematicile grave din psihiatrie (in conditiile in care majoritatea copiilor sufera de tulburari medii sau usoare). Acest fapt se traduce intr-o triere deficitara a cazurilor a carei principala consecinta o reprezinta supraaglomerarea ambulatoriilor de specialitate si a Centrelor de sanatate mintala pentru copii si adolescenti.

Majoritatea profesionistilor din domeniu apreciaza ca sunt necesare programe specifice pentru copiii cu risc de a dezvolta o tulburare din spectrul sanatatii mintale. Principalele categorii de risc sunt reprezentate de copiii cu parinti cu afectiuni psihice, care provin din familii monoparentale, cu parinti plecati la munca in strainatate, aflati in ingrijirea familiei extinse (bunici, alte rude), care fac parte din medii socio-economice defavorizate, institutionalizati sau aflati in plasament, cu probleme de integrare in sistemul educational, expusi la orice forma de violenta sau abuz.

Principalul context social de stigmatizare a acestor copii sunt institutiile de invatamant. In acest caz, problemele intampinate de copii merg de la marginalizarea acestora in clasa / grupa, pana la determinarea parintilor sa ii mute din scoala / gradinita respectiva.

Recomandari:

• Definitivarea si aprobarea Strategiei de sanatate mintala pentru copii si adolescenti (document aflat in lucru);
• Introducerea unui modul de psihiatrie infantila in formarea medicilor de familie;
• Axarea modulului din formarea medicilor pediatri si pe patologii medii si usoare, dar extrem de frecvente;
• Incurajarea programelor de formare continua pentru medicii de familie si pediatri (dezvoltarea de competente in sanatate mintala);
• Incurajarea consilierilor scolari pentru a obtine competente de screening in sanatate mintala;
• Incurajarea programelor de formare continua pentru cadre didactice pentru a dobandi cunostinte minimale cu privire la tulburarile de sanatate mintala;
• Dezvoltarea de retele de comunicare intre medici psihiatri, psihologi clinicieni, medici de familie, pediatri, consilieri scolari;
• Deblocarea si scoaterea la concurs a posturilor din Centre de sanatate mintala pentru copii si adolescenti, spitale sau sectii de psihiatrie (psihologi clinicieni, psihoterapeuti, asistenti sociali etc.);
• Dezvoltarea serviciilor de parenting si interventie in familie;
• Decontarea serviciilor de psihoterapie de catre Casa de Asigurari de Sanatate;
• Dezvoltarea de programe specifice adresate copiilor cu risc;
• Dezvoltarea de programe care sa sprijine continuitatea terapiei ca adulti.

Comentarii:

Neautentificat!
Pentru a trimite comentarii trebuie sa va inregistrati sau sa va logati:

încărcare...

Utilizator: Parola: