World Casinos Bucuresti

Web directory cu cazinourile din Romania, promovare cazinouri live si online

Ultimul aventurier al acestui mileniu in care am intrat de un deceniu este fara indoiala jucatorul. Aventura jocului a fost dintotdeauna forma cea mai eficace de detasare de sine.

ii ofera fiecaruia dintre dumneavoastra oportunitatea destinderii, dezvoltarii spiritului de competitie si de amuzament, detasandu-l pe jucator de capriciile cotidianului. Astazi, a revolutiona inseamna a-si actualiza preferintele - jocul fiind de actualitate perpetua. Istoria ne instruieste privind fenomenul de care ne ocupam, asupra caruia omul are o oarecare influenta si care, la randul sau, are o influenta certa asupra omului.

Cotidianul nu este intotdeauna generos cu noi. Uneori ii este chiar ostil spiritului nostru de aventura. Si sub acest raport jocurile propuse de

sunt un fermecat remediu ce ne protejeaza de servitudinile societatii moderne oferindu-ne dreptul la evaziunea continuta. In era tehnologica in care cu sau fara voia noastra traim demersul ludic (jocul) este unul dintre cele mai puternice modalitati de combatere a stressului. Si asta din antichitate cand falangele armatelor romane, intre doua campanii militare se distrau nascocind cele mai ingenioase jocuri, unele metamorfozandu-se in mostenire - unele intrand in patrimoniul nostru ludic.

Pentru a ne face o idee de ceea ce reprezinta jocul in societatea moderna, le povestesc partenerilor nostri cum numea in timpul razboiului presedintele Statelor Unite comandantii de armate. Marele Stat Major ii prezenta Presedintelui Roosvelt lista cu generalii susceptibili sa fie numiti comandanti de armata. "Care dintre ei au facut un stagiu de aviatie"? Cutare, cutare - erau 4 care facusera stagiul. "Care dintre ei a facut un stagiu de submarine" ? Erau 2. Roosvelt punea o ultima intrebare: "Care dintre ei e jucator" ? Jucatorul era numit comandant de armata. Intrebat de unul dintre consilierii lui: "Care este rationamentul pentru care il alegeti pe un jucator sa fie comandant de armata" ? La care Roosvelt raspunde: "Jucatorul are simtul riscului".

In anii 30, gratie unui doctorand olandez, Huizimga, care isi pivota subiectul tezei de doctorat pe jocuri, jocul a devenit subiect de cercetare filozofica. Nu este obligatoriu sa intram in mecanica jocurilor de noroc cu ajutorul analizei filozofice (nu toti jucatorii sunt familiarizati cu acest mod de a patrunde tainele functionarii lor), dar o mica idee despre maratonul riscului este binevenita.

Jocul presupune vointa de a castiga, utilizand cat mai bine resursele de inteligenta, de intuitia probabilitatilor si de fler - neuitand in acelasi timp increderea si curtoazia fata de adversar, caruia trebuie sa i se faca incredere din principiu, combatandu-l fara animozitate. Este inadmisibila prezenta in preajma jocurilor de hazard a barbarilor needucati care bat cu pumnii in masa de joc, scot strigate animalice sau, pentru ca pierd, cer schimbarea crupierului. Ca si cum el decide ordinea cartilor, in jocurile de masa, a iesirii numerelor la ruleta sau la caderea zarurilor la jocurile mai noi. Jocul este un demers al elegantei confruntarii, sau cum spunea Chateaubriand: "Geometria speculativa a jocurilor isi are inutilitatea ei ca toate celelalte stiinte."