Bucuresti

AUREL STORIN, marele textier, poet şi scriitor, autorul şlagărelor s-a stins din viaţă

Detalii

Categorie
Stiri social
Modificat
acum 1 an si 2 luni
Vizualizari
175

Voteaza & Distribuie

Descriere

AUREL STORIN, marele textier, poet şi scriitor, autorul şlagărelor
Lalele, lalele” (Luigi Ionescu) şi Să mori de dragoste rănită” (Angela Similea) - “melodia secolului XX-
s-a stins din viaţă

Sâmbătă, 7 noiembrie 2015, dis-de-dimineață, Dr. Aurel Storin, binecunoscutul textier (cine nu a fredonat măcar odată "Lalele, Lalele"?!...), scriitor (ultima sa carte, "Stela și Arșsinel. O pereche fără pereche" - editura ALLFA a fost lansata în primăvara acestui an la Bookfest 2015) şi fost Secretar Literar Artistic al Teatrului de Revistă "Constantin Tănase" a trecut în nefiinţă. Din acest moment, Revista românească, dar şi peisajul cultural-artistic şi muzical au devenit mai sărace... Şi pentru că, de mai bine de 50 de ani, Aurel Storin a fost un participant activ la viaţa artistică a teatrului de pe Calea Victoriei căruia i-a dedicat nu doar cărţi şi sute de scrieri, ci şi o lucrare de doctorat – unică: “Teatrul românesc. Dimensiunea literară”.
"Bunul meu prieten Aurel Storin a luptat mereu pentru a pastra eleganța și frumusețea Revistei românești prin textele sale, prin cărțile pe care le-a scris, dar mai ales prin sufletul pe care ni l-a dăruit necondiționat nouă, tuturor!" - a spus Alexandru Arşinel, directorul Teatrului de Revistă "Constantin Tănase".

Înmormântarea va avea loc luni, 9 noiembrie 2015, ora 12.00 la Cimitirul Evreiesc (Şos. Giurgiului - Eroii Revoluţiei), vis-a-vis de Cimitirul Bellu.

Aurel Storin a scris textele a peste 400 de melodii, marea majoritate devenite şlagăre, premiate la festivaluri şi fredonate de-a lungul timpului şi până astăzi de toată lumea.
Cine nu-şi mai aminteşte de celebrul cântec „Lalele, lalele”, compus de Temistocle Popa şi interpretat de Luigi Ionescu, de comediile muzicale „Bimbirică”, „Salutări de la Vasile” şi „Doctore, sunt al dumneavoastră!”, de primul musical românesc „Cafeaua cu lapte de adio”?
A colaborat ca textier cu toți marii compozitori de muzică ușoară care, la rândul lor au încredințat creațiile devenite imediat șlagăre unor nume care nu mai au nevoie de nici o prezentare. Enumerăm doar câteva: Luigi Ionescu (”Lalele, lalele” de Temistocle Popa), Angela Similea (”Să mori din dragoste rănită” de Marcel Dragomir, ”Mă gândesc la dumneata” de Edmond Deda), Aura Urziceanu (”Mai rămâi şi nu pleca” de Marcel Dragomir), Margareta Pâslaru (”Cu tine” de V. Veselovski – Premiul Radioteleviziunii 1965, ”Liniștea mea” de Gelu Solomonescu), Margareta Pâslaru și Marina Voica (”Balada” de Radu Șerban), Dan Spătaru (”Prietene” de Temistocle Popa), Aurelian Andreescu (”Te-ai schimbat” de Petre Mihăescu), Mădălina Manole (”Fără dragostea ta”, ”Vino, dragoste”, ”Marea, cât dragostea noastră” de Șerban Georgescu), Mirabela Dauer (”Să știi că nu e adevărat” de Horia Moculescu, ”Dacă nu erai tu” de Jolt Kerestely), Corina Chiriac (”Vino, iubire înapoi” de Ion Cristinoiu, ”Parfumul străzilor” de Radu Șerban, ”Serenadă” de Mircea Chiriac, ”Și ieri, și azi, și mîine” de HoriaMoculescu, în duet), Carmen Rădulescu (”Nu mai ştiu ce să cred” de George Grigoriu, ”Acasă” de Dan Ardelean) ş.a.

Aurel Storins-a născut la Bucureşti, pe 12 ianuarie 1937.
Intre 1955-1959 a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.
Din aprilie 1960 pana în 2007 a fost secretar literar al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. A fost membru al Uniunii Scritorilor din România şi al UNITER, dar şi redactor-şef al revistei “Realitatea evreiască”, publicatie a Federatiei Comunităţilor Evreieşti din România. A scris versuri, proză, piese de teatru, eseuri, în publicaţii precum ”Viaţa românească”, “România literară”, “Luceafărul”, “Adevărul”, “Realitatea evreiască” etc.
În 2007 a fost distins cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate.
În 1998 i s-a conferit Premiul “Constantin Tanase” (Israel, Tel Aviv), apoi Diploma de excelenţă – pentru contributia adusă la afirmarea teatrului Fantasio – Constanta, 1996 sau “Omul anului 2009” al Centrului Cultural Israeliano-Român pentru cartea de versuri “Morminte călătoare”.
Şi-a susţinut doctoratul în 2008, la Facultatea de Litere a Universităţii Bucuresti, teza de doctorat având numele “Teatrul românesc. Dimensiunea literară”. Este autorul a peste 400 de texte muzicale.
A fost distins cu Premiul National “Vasile Alecsandri” la categoria “piese într-un act”; împreună cu compozitorul Radu Şerban a scris primul musical românesc “Cafeaua cu lapte de adio”. A publicat “Ora inexactă” (volum de versuri, 1989), “Rondele de amor”, pe replici de Caragiale (volum de versuri, 1998), “Poeme cu scară interioară” (volum de versuri, 2000), “Trecute vieţi de mari artişti români”, “Morminte călătoare” (volum de versuri, 2007)
Aurel Storin a publicat monografia Teatrului „Constantin Tănase”, din 1919 până în 2000 – “De la Cărăbuş la Savoy” (2001), “Farmecul discret al teatrului de Revistă” (1998), “Teatrul Românesc de Revistă. Istorie. Dimesniuni. Pericole.Destine” (2011) sau anul acesta, la Bookfest 2015 cartea “Stela şi Arşinel. O pereche fără pereche” (editura ALLFA).
Stela Popescu câștigă. Ea șia câștigat, în primul rând, dreptul de a fi o actriță de succes. În acest domeniu inefabil, în care toate trec, iubire sau noroc, acest drept nu se înscrie chiar printre drepturile omului ; vreau să spun că nu e la îndemâna oricui, adică nu e de tot omul, ca mine sau ca dumneavoastră.Impresarii o caută, afișele o pun la zid, secretarele îi deschid ușile, cu zâmbetul pe față, iar publicul o aplaudă, uneori, frenetic. Ea nu poartă numai norocul de a fi posesoarea unui talent extraordinar ; ea și‑a construit cariera prin efortul de a face față talentului său, prin inteligența de a fi la timp, exact acolo unde trebuie să fie...” (Aurel Storin - Stela şi Arşinel. O pereche fără pereche”, editura ALLFA, 2015).
”Pentru mine, Arșinel este the King. Îl privesc, uneori, cum acoperă și timpul, și spațiul, și sufletul spectatorului și îi admir dorința sinceră, netrucată, de a fi peste tot. El crede în publicul lui, și în familia lui, și în meseria lui iar, în limita timpului disponibil, își aduce aminte și de prieteni. Desigur că la mijloc e un efort greu de descris. Puțin rezistă, în zilele noastre, la oboseala de a fi vedetă. Arșinel rezistă. Actor național de teatru și de revistă, manager iscusit, spiritual ca un cuplet și, uneori, trist ca o lacrimă. Arșinel caută și lansează tinere vedete, cu bucurie și generozitate” (Aurel Storin - Stela şi Arşinel. O pereche fără pereche, editura ALLFA, 2015).

Doamne, câte n-am încercat în viaţa mea! Am scris şi câteva cărţi, aproape un raft de bibliotecă. Nici nu mai ţin minte dacă le-am citit pe toate. Am scris şi versuri pentru cântece. Adică «textier». Francezii sunt mult mai duri cu aceşti creatori, numindu-i «pa­ro­lieri», adică «făcători de cuvinte». Pentru mine a fost numai un hobby, o pasiune de colecţionar. Într-o viaţă care începe să nu mai fie puţină, am comis, fără să vreau, peste 400 de cântece, dar n-am făcut-o în mod serios. Pur şi simplu, «m-am jucat puţin cu viaţa mea», cum cântă Aura Urziceanu într-un cântec ascultat recent despre care aproape uitasem că l-am scris eu. Mi se pare că am scris şi unele texte bune. Dar ele nu s-au bucurat de succes. În schimb, o banalitate fără cusur, un strănut de şase litere, primul meu text de cântec, «Lalele» (unde muzica lui Temistocle Popa mi s-a părut genială...), se cântă cu succes de 50 de ani. Tot eu am scris, dacă ţin minte, şi versurile cântecului «Să mori de dragoste rănită...», care a triumfat anii trecuţi în sondajele româneşti pentru «melodia secolului al XX-lea». Sigur că m-am bucurat, deşi eu nu mai cred nici în triumfuri, nici în sondaje. M-am bătut pe baricadele revistei româneşti timp de 50 de ani. Uneori cu mici victorii, alteori cu înfrângeri grandioase. Nu sunt, cum cred unii, autor de revistă. Eu n-am scris spectacolele genului, ci istoria lui. Mi-ar fi plăcut poate să fiu autor de revistă. Dar n-am destul talent pentru asta...Şi aşa s-a scurs timpul vieţii mele până acum. Nu prea pricep cum e cu scurgerea timpului. Eu cred că timpul nu se scurge. Timpul înaintează. Ce pot să-i cer? Îi cer, dacă se poate, o bucăţică de viitor. Mă gândesc că «cea mai mare calitate a viitorului este că vine puţin câte puţin, dar în fiecare zi...» scria Abraham Lincoln” – Jurnalul Național, 12 ianuarie 2011.

“Iată-mă, Doamne, am împlinit astăzi, cu voia Ta, 78 de ani. Dacă citeam cei 78 de ani ai mei în limba arameică, adică de la dreapta la stânga, eram cu aproape zece ani mai bătrân (87!...), ceea ce ar putea însemna că aceasta este, într-un fel, prima victorie a vieţii mele asupra limbii arameice... N-am vrut, aşa s-a întâmplat... Şi ce-am făcut cu anii mei, Doamne? Am făcut ce-am putut. Am mai scris câteva cărţi, am contribuit la creşterea populaţiei Republicii Panama cu două fiinţe absolut încântătoare – fiica mea Diana Storin şi nepoţica mea Vanessa − , am condus teatrul românesc de revistă prin faţa profesorilor atât de exigenţi ai Universităţii din Bucureşti şi aceştia i-au acordat diploma de doctor cu distincţia Magna cum laude. O distincţie, mi s-a spus, pentru acest gen de teatru, unică în lume... Dar pe atunci eu eram foarte tânăr, abia împlinisem 70 de ani... În rest? În rest, am trăit, Doamne. Cu erori peste care s-a putut trece şi cu unele greşeli de neiertat. Poate că aşa i-a fost scris vieţii mele... Când ne vom întâlni, Vă voi povesti mai pe larg... Deocamdată, îmi dau seama că nu sunt puţini dintre duşmanii sau chiar prietenii mei care-mi reproşează subtil că, acum aproape 6000 de ani, eu am scris Biblia, în limba arameică...− Ei, şi? le spun. Nu vă supăraţi pe mine. Ce folos c-am scris-o atunci în arameică, dacă astăzi nu mai ştiu s-o citesc?” – Jurnalul Național, 12 ianuarie 2015
Intreg colectivul teatrului este alături de familia lui Aurel Storin și transmite sincere condoleanțe.
Dumnezeu sa îl odihnescă în pace!