Este talentul un dat etern sau se pierde și el, pur și simplu, într-o singură zi?
Este un dialog pornit de la tema talentului și a posibilei sale finitudini. Ne preocupă nu chinul romantic al geniului, ci chinul hiperromantic al negeniului. Unde în basm era magie, noi am înlocuit-o cu rațiune, cu gândire. Oamenii noștri trăiesc la intensități teribile (deci geniale) tocmai condiția de a nu fi geniali. Ce se întâmplă atunci când ajungem la îngrozitoarea constatare că până și geniul se scurge la un moment dat? Nu poate exista un Făt-Frumos care să fie genial la nesfârșit. Dar poate că există un Făt-Frumos care este un geniu al condiției de a nu mai fi genial. Lucru poate fi interesant.
