O piesă despre un bărbat și o femeie cărora le pute. Nu e greșeală de tipar, chiar despre asta e piesa. "Toată lumea pare bine-merci" numai lor le pute. Nu se cunosc, dar "putoarea" îi face să se refugieze împreună undeva deasupra tuturor, unde aerul e cât de cât mai respirabil.
Ce fac doi oameni, bărbat și femeie, care nu se cunosc, când au de stat ceva timp unul lângă altul (la orizontală)? Își spun lucruri pe care nu le-ar spune nici celui mai apropiat prieten. Dialogul lor, deși trist, are hazul lucrurilor atât de banale încât nu te-ai aștepta vreodată să le citești într-o carte sau să le vezi într-o piesă de teatru. Un bărbat și o femeie forțați de împrejurări să stea împreună în singurul loc cu aer respirabil din jur. Și pentru că aerul curat face bine la inimă și, implicit la sentimente... parcă se și îndrăgostesc puțin...
Ce fac doi oameni, bărbat și femeie, care nu se cunosc, când au de stat ceva timp unul lângă altul (la orizontală)? Își spun lucruri pe care nu le-ar spune nici celui mai apropiat prieten. Dialogul lor, deși trist, are hazul lucrurilor atât de banale încât nu te-ai aștepta vreodată să le citești într-o carte sau să le vezi într-o piesă de teatru. Un bărbat și o femeie forțați de împrejurări să stea împreună în singurul loc cu aer respirabil din jur. Și pentru că aerul curat face bine la inimă și, implicit la sentimente... parcă se și îndrăgostesc puțin...
