Viețile oamenilor sunt atât de similare și ei nici măcar nu-și dau seama. Toți se cred speciali, simt că există o sclipire undeva în interior și la final își dau seama că totul, dar totul este în zadar. Bei în exces, mănânci mai mult decât ai nevoie, schimbi bărbații și femeile din viața ta precum îți schimbi zilnic tricoul, dansezi, te droghezi.. sau din contră, te abții de la excese și mănânci numai rădăcini, te culci înainte de ora 22 și mereu cu aceeași persoană și gata! ”Ești special”. Dar la final.. nu te deosebești cu nimic de ceilalți. Te naști, te consumi, îmbătrânești și faci riduri, la fel ca restul, pentru ca mai apoi să rămâi singur, exact cum te-ai născut.
O tragicomedie care reușește să stârnească în tine dorința de a te cunoaște mai bine și de a găsi acel sens al vieții de mult timp căutat. Vei râde, chiar dacă amar, și te vei regăsi în neliniștile și absurdul personajelor. Dar așa e viața, absurdă. Și banală.
O tragicomedie care reușește să stârnească în tine dorința de a te cunoaște mai bine și de a găsi acel sens al vieții de mult timp căutat. Vei râde, chiar dacă amar, și te vei regăsi în neliniștile și absurdul personajelor. Dar așa e viața, absurdă. Și banală.
