In ’50 (stră)bunicii noștri îi așteptau pe americani. Dar ei, asemeni personajului din celebra piesă “Așteptându-l pe Godot”, n-au mai venit niciodată.
In ’90, noi și părinții noștri, i-am așteptat din nou. Pe americani, pe europeni, pe eschimoși – oricine era bine-venit, numai să ne ghideze puțin prin democrația care ne lovise crunt. Sub centură. Iar aceștia – au venit, sau n-au venit.
In 2016, unii dintre noi încă mai așteaptă ceva. Sau pe cineva… Depinde de gradul de implicare al fiecăruia.
ASTEPTANDU-L PE MAROT, de data asta.
Cu: Bogdan Talasman, Damian-Victor Oancea, Dana Vulc.
Text și regie: Theo Herghelegiu.
Intr-un spectacol despre expectații, false identități și imposibilitatea de a pune lucrurile la locul lor, într-o țară care… încă așteaptă.
In ’90, noi și părinții noștri, i-am așteptat din nou. Pe americani, pe europeni, pe eschimoși – oricine era bine-venit, numai să ne ghideze puțin prin democrația care ne lovise crunt. Sub centură. Iar aceștia – au venit, sau n-au venit.
In 2016, unii dintre noi încă mai așteaptă ceva. Sau pe cineva… Depinde de gradul de implicare al fiecăruia.
ASTEPTANDU-L PE MAROT, de data asta.
Cu: Bogdan Talasman, Damian-Victor Oancea, Dana Vulc.
Text și regie: Theo Herghelegiu.
Intr-un spectacol despre expectații, false identități și imposibilitatea de a pune lucrurile la locul lor, într-o țară care… încă așteaptă.
