Piesa ”AUTO” e scrisă de Ernesto Caballero, unul dintre cei mai valoroși dramaturgi contemporani spanioli (directorul Centrului Naţional de Dramaturgie din Madrid). Un accident auto aduce într-o sală de aşteptare patru personaje: Soţul - funcţionarul perfect, obsedat de strălucitoarea sa maşină. Soţia - casnica desăvârşită, cu o bucătărie ideală. Cumnata – clienta tuturor saloanelor de înfrumuseţare.
Autostopista - studenta care se vrea actriţă, în căutarea experienţelor extreme. În timp ce aşteaptă (nu stiu nici ei ce anume), cei patru încearcă să descurce firele unei poveşti în care nimic nu este ceea ce pare. Vrând să afle adevărul, Soţia preia rolul detectivului. Personajele se dezvinovăţesc şi învinovăţesc reciproc, neştiind dacă sunt martori sau acuzaţi. Fiecare spune propria sa versiune, în final ajungând să se confeseze.
Mărturisirile personajelor dezvăluie mediocritatea din existenţa lor şi faptul că au ajuns sclavii societăţii de consum, uitând să trăiască, să iubească… Piesa este o reflecţie asupra condiţiei umane şi a comportamentului uman în societatea actuală, prin prisma umorului inteligent şi ironic. Frustrări, acuzaţii, mărturisiri, toate sunt prezentate în cheie comică.
Construcţia piesei este imprevizibilă, cu răsturnări de situație uimitoare. Dialogul dintre personaje este alert, ritmat și tensionat, “nu îmi este teamă de excesul de verbalizare, îmi place să lucrez cuvântul, îmi plac jocurile verbale” mărturiseşte Ernesto Caballero. Farmecul personajelor este subliniat de replicile în limba spaniolă, presărate pe tot parcursul spectacolului.
Autostopista - studenta care se vrea actriţă, în căutarea experienţelor extreme. În timp ce aşteaptă (nu stiu nici ei ce anume), cei patru încearcă să descurce firele unei poveşti în care nimic nu este ceea ce pare. Vrând să afle adevărul, Soţia preia rolul detectivului. Personajele se dezvinovăţesc şi învinovăţesc reciproc, neştiind dacă sunt martori sau acuzaţi. Fiecare spune propria sa versiune, în final ajungând să se confeseze.
Mărturisirile personajelor dezvăluie mediocritatea din existenţa lor şi faptul că au ajuns sclavii societăţii de consum, uitând să trăiască, să iubească… Piesa este o reflecţie asupra condiţiei umane şi a comportamentului uman în societatea actuală, prin prisma umorului inteligent şi ironic. Frustrări, acuzaţii, mărturisiri, toate sunt prezentate în cheie comică.
Construcţia piesei este imprevizibilă, cu răsturnări de situație uimitoare. Dialogul dintre personaje este alert, ritmat și tensionat, “nu îmi este teamă de excesul de verbalizare, îmi place să lucrez cuvântul, îmi plac jocurile verbale” mărturiseşte Ernesto Caballero. Farmecul personajelor este subliniat de replicile în limba spaniolă, presărate pe tot parcursul spectacolului.
