Când vei vedea o clădire care-ţi place, într-un oraş din Franţa sau Italia, vei şti în ce curent se încadrează, care sunt elementele care o fac diferită de alte monumente şi ce anume îi conferă armonie, frumuseţe, grandoare.
Arhitectura secolului al XVII-lea – la fel ca pictura, muzica sau literatura – este împărţită în cele două categorii, în funcţie de geografia culturală a Europei: „barocă” în Italia, Spania şi Flandra, „clasică” în Franţa, Anglia şi Provinciile-Unite.
La cele două întâlniri ale cursului vom învăţa să recunoaştem şi vom discuta despre trăsăturile intrinseci ale barocului şi clasicismului din arhitectura italiană şi franceză a anilor 1600. În acelaşi timp, vom analiza şi dialogul, împrumutul şi tensiunea dintre cele două stiluri.
Temele celor două întâlniri sunt:
1. Barocul italian. Dinamica şi amploarea revoluţiei arhitecturale declanşate în Italia de Gianlorenzo Bernini, Francesco Borromini, Baldassare Longhena şi Guarino Guarini; reperele (re)conceptualizării spaţiului arhitectural; impactul spiritului ştiinţific contemporan asupra concepţiei arhitecturale: planimetrie, volumetrie, probleme de ordin tehnic; teatralitatea spaţiului arhitectural baroc; reconfigurarea sistemului ornamental şi elocinţa decorului arhitectural.
2. Clasicismul francez. Coordonatele fundamentale ale clasicismului în arhitectură; împrejurările – disputa în jurul faţadei de est a palatului Luvru – în care este tranşată, în Franţa, opţiunea între „baroc” şi „clasicism”; Claude Perrault, figura-cheie în impunerea şi teoretizarea esteticii clasice; contribuţia arhitecţilor François Mansart şi Louis Le Vau; relaţia dintre putere, reprezentare şi arhitectură – ansamblul arhitectural de la Versailles.
Cursul începe în 18 aprilie, are loc în seri de joi, de la 19.00, la sediul Fundației Calea Victoriei – str. C. A. Rosetti 47, et. 1.
Taxa de participare este de 120 de lei, înscrieri se fac pe [email protected].
imagine: Jules Hardouin-Mansart, Palatul de la Versailles, Marea galerie (Sala Oglinzilor), 1678-84

