Bruxismul, adică strângerea sau scrâșnirea involuntară a dinților, este una dintre cele mai frecvente probleme întâlnite în practica stomatologică și, în același timp, una dintre cele mai subestimate.
Mulți pacienți nu știu că îl au, pentru că se produce în timpul somnului sau în momente de concentrare, fără să fie conștientizat. De cele mai multe ori, primul care observă problema este partenerul de viață, deranjat de sunetul specific din timpul nopții, sau medicul stomatolog, la un control de rutină.
Literatura de specialitate face astăzi distincția între două forme. Bruxismul de somn este o activitate musculară ritmică a mandibulei, asociată cu microtrezirile din timpul somnului. Bruxismul de veghe se manifestă mai ales prin strângerea dinților în timpul zilei, adesea în perioade de stres, efort intelectual sau concentrare intensă. Cele două forme au mecanisme parțial diferite, iar abordarea terapeutică ține cont de această diferență.
Pentru pacient, contează în primul rând consecințele, iar acestea pot fi importante. Forțele dezvoltate în timpul episoadelor de bruxism depășesc cu mult pe cele din masticația obișnuită, iar în timp pot duce la uzura accentuată a smalțului, fisuri și fracturi ale dinților sau ale restaurărilor. O explicație accesibilă a acestor mecanisme, alături de alte teme legate de sănătatea orală, poate fi găsită pe un portal de informare stomatologică dedicat pacienților, util mai ales pentru cei care vor să înțeleagă ce li se întâmplă înainte de consult.
Cauze și factori de risc
Bruxismul nu are o cauză unică. Astăzi este considerat în principal o problemă reglată la nivel central, de sistemul nervos, și mai puțin una de natură mecanică, legată de modul în care se închid dinții. Teoria mai veche, conform căreia contactele dentare incorecte ar fi principalul declanșator, nu mai este susținută de dovezile actuale.
Stresul și anxietatea sunt factorii cel mai des asociați, în special cu bruxismul de veghe. În cazul bruxismului de somn, un rol important îl au tulburările de somn, iar legătura cu sindromul de apnee în somn este intens studiată. Consumul ridicat de cafeină, alcoolul și fumatul cresc de asemenea probabilitatea episoadelor. Unele medicamente, printre care anumite antidepresive, pot favoriza apariția bruxismului, motiv pentru care istoricul medical complet al pacientului este esențial în evaluare.
Semne care ar trebui să atragă atenția
Pacientul poate observa dureri sau senzație de oboseală în mușchii maxilarului la trezire, dureri de cap localizate la nivelul tâmplelor, sensibilitate dentară crescută sau dificultăți la deschiderea gurii. Uneori apar zgomote sau disconfort la nivelul articulației temporo-mandibulare.
La examenul clinic, medicul stomatolog poate identifica fațete de uzură netipice pentru vârsta pacientului, fisuri ale smalțului, restaurări fracturate în mod repetat, amprente ale dinților pe marginea limbii sau pe mucoasa obrajilor și, în unele cazuri, o dezvoltare accentuată a mușchilor maseteri, vizibilă chiar și în conturul feței.
Diagnosticul
În practica curentă, diagnosticul se bazează pe istoricul pacientului, pe relatările celor din jur și pe examenul clinic. În situațiile în care există suspiciunea unei tulburări de somn asociate, poate fi necesară o evaluare de specialitate, inclusiv un studiu al somnului. Colaborarea dintre medicul stomatolog și alți specialiști, precum medicul de somnologie, neurologul sau psihologul, devine importantă tocmai pentru că bruxismul depășește adesea granițele cabinetului stomatologic.
Opțiuni de tratament
Un aspect pe care pacienții trebuie să îl înțeleagă de la început este că, în prezent, nu există un tratament care să elimine definitiv bruxismul. Obiectivele terapiei sunt protejarea structurilor dentare, reducerea simptomelor și controlul factorilor care întrețin problema.
Gutiera ocluzală, realizată individual în cabinet, rămâne cea mai folosită soluție. Ea nu oprește activitatea musculară, dar distribuie forțele și protejează dinții de uzură. Gutierele cumpărate fără recomandare, neadaptate pe arcada pacientului, nu oferă aceeași protecție și pot crea probleme suplimentare. În cazurile asociate cu apneea în somn, alegerea dispozitivului trebuie făcută după evaluarea tulburării de somn, pentru că abordarea diferă.
Pentru bruxismul de veghe, un rol central îl are conștientizarea. Pacientul învață să observe momentele în care strânge dinții și să mențină în repaus poziția corectă, cu buzele închise și dinții ușor depărtați. Tehnicile de gestionare a stresului, igiena somnului și reducerea stimulentelor completează această abordare.
Injectarea de toxină botulinică în mușchii masticatori este folosită în anumite cazuri pentru reducerea intensității contracțiilor și a durerii musculare, însă indicația trebuie stabilită atent, de medicul specialist, iar dovezile privind eficiența pe termen lung sunt încă în curs de consolidare.
Atunci când uzura dentară este deja avansată, poate fi necesară reabilitarea protetică a dinților afectați. Aceasta trebuie însă planificată doar după ce bruxismul este controlat, altfel noile restaurări sunt expuse acelorași forțe care le-au deteriorat pe cele anterioare.
Bruxismul este o afecțiune cu implicații care depășesc sănătatea dinților, legată de stres, de calitatea somnului și de starea generală a organismului. Recunoașterea timpurie a semnelor și o evaluare corectă permit protejarea dinților înainte ca uzura să devină ireversibilă, iar o abordare care ține cont de cauzele reale ale problemei oferă pacientului cele mai bune rezultate pe termen lung.
Sursa foto: Pexel.com
