Durerile de umăr, adesea asociate cu restricționarea mișcării articulare, pot afecta capacitatea individului de a-și desfășura activitățile profesionale sau de a se angaja în activități recreative, impactul asupra stării generale de sănătate și a bunăstării psihosociale fiind unul major. Gestionarea adecvată a durerilor de umăr este necesară pentru restabilirea funcționalității articulare și îmbunătățirea calității vieții pe termen lung.
Printre cele mai comune afecțiuni ale umărului se numără rupturile de tendon, inclusiv ruptura de tendon supraspinos, tendinita, bursita, osteoartrita, luxația umărului și sindromul de impingement subacromial. Rupturile de tendon și tendintele sunt adesea asociate cu activități repetitive sau traumatisme acute, în timp ce bursita poate fi cauzată de suprasolicitare sau de infecții.
Osteoartrita umărului poate fi declanșată de uzura articulației, în timp ce luxația umărului poate să apară uneori chiar și în urma unei mișcări bruște. Sindromul de impingement subacromial, pe de altă parte, este rezultatul frecării tendoanelor și a altor structuri sub acromion, cauzată de spațiul îngust din articulația umărului.
Tratamentul afecțiunilor umărului variază în funcție de gravitatea și cauza specifică a problemei. Terapia conservatoare poate fi eficientă în cazurile ușoare sau moderate, în special la pacienții cu afecțiuni inflamatorii sau la cei care prezintă leziuni minore ale mușchilor sau tendoanelor. Abordarea conservatoare presupune:
- administrarea de medicamente antiinflamatoare;
- utilizarea de dispozitive de imobilizare sau suport;
- modificări ale activităților și stilului de viață;
- terapie fizică.
În cazurile mai severe sau în situațiile în care terapia conservatoare nu aduce rezultate satisfăcătoare, pot fi necesare opțiuni terapeutice mai agresive. Printre altele, pot fi recomandate injecțiile cu corticosteroizi (pentru a reduce inflamația și durerea), terapia cu unde de șoc (pentru a stimula vindecarea țesuturilor) sau chiar intervenții chirurgicale (pentru a repara leziunile grave ale umărului). Câteva dintre procedurile chirurgicale ce pot fi necesare includ reconstrucția ligamentului coracoacromial, acromioplastia sau artroplastia de umăr.
Acromioplastia este o procedură adesea efectuată la pacienții cu sindrom de impingement subacromial sau tendinită calcică, în timpul căreia medicul chirurg îndepărtează o porțiune din osul acromial pentru a crea mai mult spațiu pentru tendoanele și structurile din jurul umărului. Crioterapia este adesea recomandată după acromioplastie, pentru a reduce inflamația și durerea în zona umărului. În general, durerea de umăr tinde să persiste postoperator pentru aproximativ 2 luni, perioadă în care pacientul trebuie să urmeze un program de reabilitare.
Proteza de umar (sau artroplastia de umăr), pe de altă parte, este recomandată în cazurile severe de osteoartrită sau la pacienții care au suferit fracturi complexe. Artroplastia de umăr implică înlocuirea articulației umărului deteriorate cu un implant artificial, care poate restabili funcția și mobilitatea articulației.
Ce cauzează durerile de umăr?
Printre cele mai comune afecțiuni ale umărului se numără rupturile de tendon, inclusiv ruptura de tendon supraspinos, tendinita, bursita, osteoartrita, luxația umărului și sindromul de impingement subacromial. Rupturile de tendon și tendintele sunt adesea asociate cu activități repetitive sau traumatisme acute, în timp ce bursita poate fi cauzată de suprasolicitare sau de infecții.
Osteoartrita umărului poate fi declanșată de uzura articulației, în timp ce luxația umărului poate să apară uneori chiar și în urma unei mișcări bruște. Sindromul de impingement subacromial, pe de altă parte, este rezultatul frecării tendoanelor și a altor structuri sub acromion, cauzată de spațiul îngust din articulația umărului.
Ce soluții de tratament există?
Tratamentul afecțiunilor umărului variază în funcție de gravitatea și cauza specifică a problemei. Terapia conservatoare poate fi eficientă în cazurile ușoare sau moderate, în special la pacienții cu afecțiuni inflamatorii sau la cei care prezintă leziuni minore ale mușchilor sau tendoanelor. Abordarea conservatoare presupune:
- administrarea de medicamente antiinflamatoare;
- utilizarea de dispozitive de imobilizare sau suport;
- modificări ale activităților și stilului de viață;
- terapie fizică.
În cazurile mai severe sau în situațiile în care terapia conservatoare nu aduce rezultate satisfăcătoare, pot fi necesare opțiuni terapeutice mai agresive. Printre altele, pot fi recomandate injecțiile cu corticosteroizi (pentru a reduce inflamația și durerea), terapia cu unde de șoc (pentru a stimula vindecarea țesuturilor) sau chiar intervenții chirurgicale (pentru a repara leziunile grave ale umărului). Câteva dintre procedurile chirurgicale ce pot fi necesare includ reconstrucția ligamentului coracoacromial, acromioplastia sau artroplastia de umăr.
Acromioplastia
Acromioplastia este o procedură adesea efectuată la pacienții cu sindrom de impingement subacromial sau tendinită calcică, în timpul căreia medicul chirurg îndepărtează o porțiune din osul acromial pentru a crea mai mult spațiu pentru tendoanele și structurile din jurul umărului. Crioterapia este adesea recomandată după acromioplastie, pentru a reduce inflamația și durerea în zona umărului. În general, durerea de umăr tinde să persiste postoperator pentru aproximativ 2 luni, perioadă în care pacientul trebuie să urmeze un program de reabilitare.
Artroplastia de umăr
Proteza de umar (sau artroplastia de umăr), pe de altă parte, este recomandată în cazurile severe de osteoartrită sau la pacienții care au suferit fracturi complexe. Artroplastia de umăr implică înlocuirea articulației umărului deteriorate cu un implant artificial, care poate restabili funcția și mobilitatea articulației.
