„Cum m-am lasat“, fals tratat de non-gândire De obicei, suntem îndemnati sa ne lasam de fumat, de alcool, droguri sau sex. Acum suntem învatati sa nu mai fortam neuronii. Gândirea dauneaza grav carierei! Daca esti într-o functie de conducere si stai mult pe gânduri, adio!
Ti-a si sarit scaunul directorial de sub sezut. Anca Sigartau si 1-Q Sapro lanseaza un apel catre „ intelectualii obositi“ îndemnându-i sa abandoneze gândirea în favoarea unei vieti lipsite de orice efort intelectual. Cei doi oferă chiar şi câteva soluţii - vreo nouă - care să le uşureze celor interesaţi demersul. „Cum m-am lăsat“, în regia lui Bogdan Muntean, după o idee de Hannes Stein, pus în scenă la Teatrul Metropolis, este o falsă pledoarie în favoarea non-gândirii şi inacţiunii.
Un pretext de care cei doi actori se folosesc admirabil, pentru a ne plimba prin pădurea defectelor umane şi prin arta universală. „Focile sunt animale fericite. Pentru că nu gândesc”, spune, din prima, unul dintre personaje. Aparent superficial, la primele dialoguri, textul derutează. Pe parcurs, descoperi plăcerea gândirii despre non-gândire. „Gândirea însingurează. Celui care pătrunde prea mult în firea lucrurilor, viaţa nu-i mai oferă surprize.” Ceea ce ar părea o banală înşiruire de pilde, impresii şi dialoguri este un subtil joc care te plimbă prin vitrina virtuţilor şi defectelor umane.
Ti-a si sarit scaunul directorial de sub sezut. Anca Sigartau si 1-Q Sapro lanseaza un apel catre „ intelectualii obositi“ îndemnându-i sa abandoneze gândirea în favoarea unei vieti lipsite de orice efort intelectual. Cei doi oferă chiar şi câteva soluţii - vreo nouă - care să le uşureze celor interesaţi demersul. „Cum m-am lăsat“, în regia lui Bogdan Muntean, după o idee de Hannes Stein, pus în scenă la Teatrul Metropolis, este o falsă pledoarie în favoarea non-gândirii şi inacţiunii.
Un pretext de care cei doi actori se folosesc admirabil, pentru a ne plimba prin pădurea defectelor umane şi prin arta universală. „Focile sunt animale fericite. Pentru că nu gândesc”, spune, din prima, unul dintre personaje. Aparent superficial, la primele dialoguri, textul derutează. Pe parcurs, descoperi plăcerea gândirii despre non-gândire. „Gândirea însingurează. Celui care pătrunde prea mult în firea lucrurilor, viaţa nu-i mai oferă surprize.” Ceea ce ar părea o banală înşiruire de pilde, impresii şi dialoguri este un subtil joc care te plimbă prin vitrina virtuţilor şi defectelor umane.
