„Dresoarea de fantome", de Ion Baiesu
Autorul piesei "Dresoarea de fantome", prin parabola propusa, te obliga la o intelegere creativa a textului sau. Cu un umor cinic si inconfundabil, Ion Baiesu reuseste sa creeze o atmosfera tensionata intre personajele piesei sale.
In "castelul" unde bantuie fantomele sistemului concentrationar, dresoarea-dictator calca cu bestialitate, in modul cel mai aberant si primitiv cu putinta, totul in picioare. Ea incearca sa dreseze constiinte, este paranoica, crede ca dincolo de orice spatiu si timp isi poate afilia ideile si principiile unei ideologii pe care o slujeste obedient si fara discernamant. Dresoarea isi impune punctul de vedere chiar si in fata unor biete fantome. In jalnicul si halucinantul sau demers, ea se izbeste de un paznic analfabet, devenit un fel de inger pazitor al celor ce ar urma sa fie spalati pe creier. Este o lupta inegala intre raul dezlantuit si binele incarcerat.
Antagonism tragic, inspirat parca din evenimente actuale. Asasinii-dresori de constiinte umbla printre noi in libertate, chiar la scara istoriei imediate, nu numai a celei trecute, incercand sa afecteze constiinta si libertatea de exprimare a individului. Fiorii reci ai raului absolut devin senzatii cat se poate de reale. O concluzie se desprinde clar: avem nevoie fiecare de cate un paznic.
Dimensiunile timp, spatiu si senzatiile tulburatoare date de textul lui Ion Baiesu, sunt liniile de forta ale piesei.
Prin interpretarea de exceptie a piesei "Dresoarea de Fantome", actorii creaza un impact emotional deosebit asupra spectatorului.
Autorul piesei "Dresoarea de fantome", prin parabola propusa, te obliga la o intelegere creativa a textului sau. Cu un umor cinic si inconfundabil, Ion Baiesu reuseste sa creeze o atmosfera tensionata intre personajele piesei sale.
In "castelul" unde bantuie fantomele sistemului concentrationar, dresoarea-dictator calca cu bestialitate, in modul cel mai aberant si primitiv cu putinta, totul in picioare. Ea incearca sa dreseze constiinte, este paranoica, crede ca dincolo de orice spatiu si timp isi poate afilia ideile si principiile unei ideologii pe care o slujeste obedient si fara discernamant. Dresoarea isi impune punctul de vedere chiar si in fata unor biete fantome. In jalnicul si halucinantul sau demers, ea se izbeste de un paznic analfabet, devenit un fel de inger pazitor al celor ce ar urma sa fie spalati pe creier. Este o lupta inegala intre raul dezlantuit si binele incarcerat.
Antagonism tragic, inspirat parca din evenimente actuale. Asasinii-dresori de constiinte umbla printre noi in libertate, chiar la scara istoriei imediate, nu numai a celei trecute, incercand sa afecteze constiinta si libertatea de exprimare a individului. Fiorii reci ai raului absolut devin senzatii cat se poate de reale. O concluzie se desprinde clar: avem nevoie fiecare de cate un paznic.
Dimensiunile timp, spatiu si senzatiile tulburatoare date de textul lui Ion Baiesu, sunt liniile de forta ale piesei.
Prin interpretarea de exceptie a piesei "Dresoarea de Fantome", actorii creaza un impact emotional deosebit asupra spectatorului.
