Spectacolul „Hell”, în regia lui Chris Simion, care se joacă la Godot, este o poveste de viaţă atât de reală încât râul realităţii tale se varsă în fluviul realităţii personajelor. Nu mai poţi vedea doar ceea ce-ţi place. Nu mai poţi auzi doar ceea ce vrei să auzi. Un ceva, un ritm ieşit dintr-o cadenţă impusă te trage de mânecă şi strigă la tine să ţii cont de el. O sete de nepotolit te îndeamnă să scomoneşti pământul fiinţei tale în căutarea a ceva care să o potolească de-a lungul spectacolului. O sete de viaţă adevărată, departe de turmă, departe de adevărul personajelor.
„Hell“ te bagă în seamă direct, adresându-ţi-se fără menajamente. Te tulbură, îţi cotrobăie prin toate ungherele pe unde ai uitat să ştergi praful, îţi demolează castelele construite pe nisip pentru că pune în faţa unui mare adevăr: dacă nu eşti atent, oricând destinul personajelor poate fi al tău! În teatru, Chris Simion este cunoscută ca un regizor de avangardă. Spectacolele ei reprezintă provocări atât pentru actorii cu care lucrează, cât şi pentru spectatorii care îi prizează poveştile.
„Hell“ te bagă în seamă direct, adresându-ţi-se fără menajamente. Te tulbură, îţi cotrobăie prin toate ungherele pe unde ai uitat să ştergi praful, îţi demolează castelele construite pe nisip pentru că pune în faţa unui mare adevăr: dacă nu eşti atent, oricând destinul personajelor poate fi al tău! În teatru, Chris Simion este cunoscută ca un regizor de avangardă. Spectacolele ei reprezintă provocări atât pentru actorii cu care lucrează, cât şi pentru spectatorii care îi prizează poveştile.
