Usturimea la urinare, nevoia frecventă de a merge la toaletă sau presiunea în partea de jos a abdomenului pot sugera o infecție urinară. Aceste probleme apar des, mai ales la femei, însă pot afecta și bărbații, copiii, persoanele vârstnice sau gravidele. Unele episoade sunt ușoare, dar altele pot afecta rinichii și necesită evaluare rapidă. Află ce cauzează infecțiile urinare, cum le diferențiezi de alte afecțiuni, ce analize pot fi necesare și ce măsuri te ajută să reduci riscul de recurență.
Ce sunt infecțiile urinare și care este diferența dintre cistită și infecția renală?
Infecția de tract urinar, numită și ITU, apare atunci când microorganismele se multiplică în uretră, vezică, uretere sau rinichi. Cel mai des, bacteriile ajung în vezica urinară și provoacă cistita. Medicii diferențiază, în general, două forme:
- infecția urinară joasă, care afectează uretra și vezica urinară;
- infecția urinară înaltă, care poate ajunge la rinichi și poartă numele de pielonefrită.
Cistita provoacă frecvent usturime, urinări dese și disconfort pelvin. Pielonefrita poate include febră, frisoane, durere lombară, greață sau vărsături. Această formă necesită consult medical cât mai repede. Pentru informații despre opțiunile disponibile în farmacie și limitele lor, poți vedea cum poți să tratezi infecțiile urinare. Nu alege însă un tratament fără să discuți înainte cu medicul sau farmacistul, mai ales dacă ai febră, ești însărcinată ori ai boli cronice.
De ce apar infecțiile urinare? Cauze și factori de risc
În majoritatea cazurilor, infecțiile urinare apar din cauza bacteriilor intestinale, mai ales Escherichia coli. Această bacterie trăiește în mod normal în intestin, dar poate ajunge în zona uretrei și apoi în vezică. La femei, riscul este mai ridicat deoarece uretra este mai scurtă și se află aproape de zona anală. Contactul sexual poate favoriza pătrunderea bacteriilor în uretră, fără ca infecția să fie considerată transmisibilă sexual.
Alți factori care pot favoriza apariția unei ITU includ:
- consumul redus de lichide și amânarea urinării;
- golirea incompletă a vezicii urinare;
- sarcina, menopauza sau modificările hormonale;
- calculii urinari și prostata mărită;
- diabetul insuficient controlat;
- utilizarea unui cateter urinar;
- unele malformații ale aparatului urinar la copii;
- episoadele repetate de infecții urinare.
Frigul nu produce direct o infecție bacteriană. Hainele ude sau temperaturile scăzute pot accentua disconfortul, însă bacteria rămâne cauza obișnuită a infecției.
Care sunt simptomele infecției urinare?
Cistita poate provoca simptome neplăcute, dar ușor de recunoscut. Cele mai frecvente sunt:
- usturimea, arsura sau durerea la urinare;
- senzația urgentă de a urina, chiar dacă elimini puțină urină;
- urinările dese;
- presiunea sau durerea în abdomenul inferior;
- urina tulbure, cu miros mai intens;
- urina rozalie, roșiatică sau brună;
- senzația că vezica nu s-a golit complet.
Febra, frisoanele, durerea de spate în zona lombară, greața și vărsăturile pot indica afectarea rinichilor. În această situație, nu aștepta să treacă simptomele și cere rapid ajutor medical.
La copii mici, infecția urinară se poate manifesta prin febră fără o cauză evidentă, iritabilitate, vărsături, refuzul alimentelor sau reapariția enurezisului. La vârstnici, pot apărea slăbiciune, incontinență accentuată sau confuzie. Aceste semne nu confirmă singure diagnosticul, dar justifică o evaluare.
Infecția urinară este contagioasă?
O cistită bacteriană nu se transmite de la o persoană la alta precum gripa sau răceala. Bacteriile provin, de obicei, din flora proprie a organismului. Totuși, usturimea la urinare poate apărea și în infecțiile cu transmitere sexuală. Dacă observi secreții genitale neobișnuite, leziuni locale, dureri pelvine sau ai avut un contact sexual cu risc, programează un consult și cere testele potrivite. Nu presupune automat că este vorba despre o cistită.
Infecția urinară la femei, bărbați, copii, vârstnici și în sarcină
La femei, cistita apare mai des din motive anatomice. Sarcina, menopauza, contactele sexuale frecvente și folosirea spermicidelor pot crește riscul.
La bărbați, infecțiile urinare sunt mai rare și merită investigate cu atenție. Ele pot apărea în legătură cu prostata mărită, retenția urinară, calculii sau prostatita. Jetul urinar slab, durerea perineală și febra necesită evaluare urologică.
În sarcină, inclusiv bacteriile depistate în urină fără simptome au nevoie de evaluare medicală. Nu toate opțiunile terapeutice sunt potrivite în această perioadă, iar medicul stabilește conduita corectă.
La copii, episoadele repetate pot necesita investigații suplimentare pentru depistarea unor particularități anatomice ale aparatului urinar.
Cum se diagnostichează o infecție urinară
Medicul stabilește diagnosticul pe baza simptomelor, a consultului și a analizelor de laborator. Cele mai utilizate investigații sunt:
- Sumarul de urină - poate arăta leucocite, nitriți, hematii sau alte modificări.
- Urocultura - identifică bacteria prezentă în urină.
- Antibiograma - arată la ce antibiotice răspunde bacteria identificată.
Urocultura este utilă mai ales în sarcină, la bărbați, copii, persoane cu febră, infecții recurente sau simptome care nu se ameliorează. Medicul poate recomanda și ecografie renală, analize de sânge ori consult urologic. Pentru o recoltare corectă, spală-te pe mâini, fă toaleta locală și colectează urina din jetul mijlociu într-un recipient steril. Dacă medicul solicită urocultură, recoltează proba înainte de începerea unui antibiotic.
Cum se tratează infecțiile urinare?
Tratamentul diferă în funcție de localizarea infecției, severitatea simptomelor, sarcină, vârstă, boli asociate și rezultatul analizelor. Nu orice disconfort urinar necesită antibiotic. Medicul poate prescrie antibiotic atunci când îl consideră necesar, de preferat ținând cont de urocultură și antibiogramă. Respectă doza și durata stabilite. Dacă oprești schema prea devreme sau iei antibiotice rămase de la un episod anterior, crești riscul de rezistență bacteriană și de recidivă.
Pentru utilizare uzuală, poți susține recuperarea prin câteva măsuri simple:
- bea lichide suficiente, dacă medicul nu ți-a impus restricții;
- nu amâna urinarea;
- odihnește-te;
- limitează cafeaua, alcoolul, băuturile carbogazoase și condimentele iuți dacă îți irită vezica;
- urmărește evoluția simptomelor.
Nu înlocui evaluarea medicală cu ceaiuri, suplimente sau alte soluții de autoîngrijire. Acestea nu tratează o infecție activă și pot întârzia diagnosticul corect.
Când trebuie să mergi urgent la medic?
Cere ajutor medical fără întârziere dacă apar:
- febră sau frisoane;
- durere lombară intensă;
- vărsături care nu îți permit să bei lichide;
- sânge vizibil în urină;
- stare generală alterată, somnolență sau confuzie;
- simptome urinare în sarcină;
- febră la sugar sau copil;
- primul episod de infecție urinară la bărbat.
Infecții urinare recurente: de ce reapar
Medicii discută despre recurență după cel puțin două episoade în șase luni sau trei într-un an. Reinfectarea cu bacterii intestinale, contactul sexual, menopauza, calculii urinari, diabetul, golirea incompletă a vezicii și problemele de prostată pot explica reapariția simptomelor. Programează un consult dacă episoadele se repetă. Medicul poate recomanda uroculturi, ecografie sau alte investigații și poate adapta măsurile de prevenție situației tale.
Cum poți preveni infecțiile urinare?
Poți reduce riscul prin obiceiuri simple:
- hidratează-te constant;
- urinează atunci când apare nevoia;
- urinează după contactul sexual;
- șterge-te din față spre spate;
- evită produsele intime intens parfumate și dușurile intravaginale;
- schimbă rapid costumul de baie sau hainele umede;
- discută cu medicul dacă spermicidele par asociate cu episoade repetate;
- respectă recomandările privind îngrijirea cateterului urinar.
Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Dacă simptomele persistă, se agravează sau reapar frecvent, discută cu medicul de familie, urologul, ginecologul ori farmacistul.
License: e1bbda58c1b1afbf1940b401f5295d2092
Alt: femeie cu infectie urinara
