"Intoarcerea de acasa" de Stefan Caraman
"Intoarcerea de acasa” ilustreaza conflictul dintre alter-egourile unui personaj feminin. Eroina incearca sa se dezvaluie intr-un mod interactiv implicand si publicul prin dese schimbari de perspectiva si ruperi de ritm.
Personalitatea ei “articuleaza” trei ipostaze, tot atatea partituri in oglinda: adolescenta, laolalta cu inocenta si curiozitatea varstei, uneori abuziv expusa; femeia-matura, marcata de varii experiente, vazute ca un alt “santier” al dezastrelor personale si, in cele din urma, “factorul” masculine, oarecum pertubator, vazut in maniera cinic-referentiala (acea “secventa” pe care o detine in cadrul sau existential orice femeie, ce cantareste imaginarul erotic masculin, mimand elegant ignoranta si asteptarea). Regizorul a reusit sa contureze – cu minim de recuzita si lumini – un joc al vietii si al sortii, nu fara repercursiuni in sensibilitatea privitorului.
“Intoarcerea de acasa” se adreseaza astfel unor tipuri diferite de public; cei ce gusta aluzia, poanta, caricatura si vin la teatru pentru o ora de loisir se vad recompensati; pe de alta parte, cei deprinsi sa problematizeze, sa supuna analizei cele vazute, sa judece montarea la nivelul metalimbajului pot sa se amuze, sa se aseze fara prejudecati la masa comentariilor.
"Intoarcerea de acasa” ilustreaza conflictul dintre alter-egourile unui personaj feminin. Eroina incearca sa se dezvaluie intr-un mod interactiv implicand si publicul prin dese schimbari de perspectiva si ruperi de ritm.
Personalitatea ei “articuleaza” trei ipostaze, tot atatea partituri in oglinda: adolescenta, laolalta cu inocenta si curiozitatea varstei, uneori abuziv expusa; femeia-matura, marcata de varii experiente, vazute ca un alt “santier” al dezastrelor personale si, in cele din urma, “factorul” masculine, oarecum pertubator, vazut in maniera cinic-referentiala (acea “secventa” pe care o detine in cadrul sau existential orice femeie, ce cantareste imaginarul erotic masculin, mimand elegant ignoranta si asteptarea). Regizorul a reusit sa contureze – cu minim de recuzita si lumini – un joc al vietii si al sortii, nu fara repercursiuni in sensibilitatea privitorului.
“Intoarcerea de acasa” se adreseaza astfel unor tipuri diferite de public; cei ce gusta aluzia, poanta, caricatura si vin la teatru pentru o ora de loisir se vad recompensati; pe de alta parte, cei deprinsi sa problematizeze, sa supuna analizei cele vazute, sa judece montarea la nivelul metalimbajului pot sa se amuze, sa se aseze fara prejudecati la masa comentariilor.
