„Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă” reprezintă lumea după apocalipsă. Pustiul este desăvârşit şi singurătatea supravieţuitorilor, absolută. De aici, poate efectul mitologic al dramei şi rezonanţa ei filozofică. Parabola porneşte de la legenda biblică a fratricidului filtrată prin viziunea lui Dostoievski şi extinsă asupra relaţiilor dintre tată şi fii săi.
Tatăl are bufoneria tragică a lui Feodor Karamazov iar Cain şi Abel nu sunt doar copii ale personajelor biblice ci, pe dublă filieră, prelucrări ale personajelor Dmitri şi Alioşa din Fraţii Karamazov. Evident, Cain şi Abel au devenit arhetipuri reprezentând în această calitate binele şi răul, frumosul-urâtul, în fine, apolinicul-dionisiacul în termenii lui Lucian Blaga. Lovinescu nu modifică datele mitului biblic.
Tatăl are bufoneria tragică a lui Feodor Karamazov iar Cain şi Abel nu sunt doar copii ale personajelor biblice ci, pe dublă filieră, prelucrări ale personajelor Dmitri şi Alioşa din Fraţii Karamazov. Evident, Cain şi Abel au devenit arhetipuri reprezentând în această calitate binele şi răul, frumosul-urâtul, în fine, apolinicul-dionisiacul în termenii lui Lucian Blaga. Lovinescu nu modifică datele mitului biblic.
