Kiba, bass-istul lui Mihai Margineanu, marturisiri uimitoare!

Cum te-ai apucat de muzica ?

Eu am crescut la o Casa de Copii, si acolo, norocul mare a fost sa am un profesor de muzica extrem de atent si dedicat. El a descoperit ca detin un auz deosebit si m-a incurajat sa cant la mandolina, in orchestra scolii, cu care dadeam spectacole in zilele importante ale orasului Busteni- orasul meu de adoptie .

Ai crescut la o Casa de Copii si ai devenit unul din cei mai mari bass-isti romani in viata?

Consider ca cel mai mare basss-ist roman este Decebal Badila, un exemplu demn de urmat pentru toti cei care se hotarasc sa intre in lumea muzicii .
Da, am fost scolit si indrumat intr-o scoala de copii. Practic, mi-am intalnit mama la 14 ani, dar nu-mi pare rau , pentru ca am beneficiat de o educatie pe care, probabil, parintii mei nu mi-o puteau oferi. A fost greu si uneori, insuportabil, dar rezultatul meu este peste medie si sunt fericit pentru asta.

Care a fost cel mai mare vis al tau in copilarie ?

Sa am o familie .

Si ai reusit?

Am doua fetite superbe si o sotie minunata. Si o mamaie,care ne mai cicaleste din cind in cind ! Cred ca am reusit,nu?

Cu siguranta ai reusit! Cum vezi tu showbiz-ul muzical romanesc din postura de cap de familie si muzician ?

Industria muzicala este formata in mare parte din copii la indigo, de la care s-a pierdut originalul si astfel, o data cu trecerea timpului copiile devin din ce in ce mai palide si mai departe de adevar . Asta a zis-o Margineanu si mi-a placut.
Si totusi, lumea muzicala romaneasca are valori incotestabile, dar care nu pot beneficia de industria profesinista din vestul Europei sau Americi, din pacate.

Ai pomenit de Margineanu. Cu Margineanu cinti de sase ani baturi pe muchie. Cum ramine cu “reputatia” ta de mercenar ?

La inceput nu mi-era clar ce inseamna mercenar. A trebui sa caut in dictionar. Probabil ca mi-au zis ‘mercenar” cei cu care nu vroiam sa cint . Pentru ca nu banii sint importanti tot timpul . Mai conteaza si cum te simti pe scena alaturi de cei cu care cinti . Ca sa nu para ca esti la servici. Noi facem parte dintr-o casta norocoasa si e pacat ca in loc sa te bucuri ca poti da bucurie sa te comporti ca un functionar de ghiseu.
Dar asta face diferenta intre muzicanti si muzicieni!
Si asta face tot timpul Mihai (Margineanu n.a.) , se distreaza pe scena si astfel le transmite si “pacientilor” starea de bine.
De cind cintam impreuna, mi-am schimbat si eu starea si, viata e frumoasa!

Aveti un spectacol la “Patria” care se numeste “Haimanalele la cinema” . Cum va fi spectacolul ? Cine a dat numele ?

Da, spectacolul este programat pe 2 iunie la Patria . Este un spectacol ce se vrea a fi inregistrat pentru un disc unpluged si filmat pentru romanii din afara tarii care nu ne pot vedea curind sau lesne . Discul va fi un ‘envivo’ adevarat si nu prea ne sta noua in caracter sa regizam prea mult . Ne vom distra tare, cu siguranta!
Mai ciudat este ca pe 1 iunie cintam la Satu Mare ,si vom fi nevoiti sa zburam cu avionul pina acolo cu Mihai la mansa . Aicea am eu emotii mari, nu la spectacol.

Lasa ca o sa fie cu stare buna cind o sa ajungeti pe scena. Ce ne mai poti spune despre spectacolul din 2 iunie ? O sa aveti invitati ? O sa aveti o scenografie speciala?

Asta cu sceno-tehnica pe noi nu prea ne incinta . E pentru trupele cu show, dans si alte bazaconii. Noi cintam foarte mult si diferit, si nu prea avem timp de lumini si efecte speciale . Alea sint pentru filme!
Margineanu si banda aferenta cinta cit sta pe scena , mai putin cind il apuca pe Mihai vorba cu publicul , pe Vioara (Cristi Horia- violonistul trupei, n.a.)il mai apuca dansul, si credeti-ma ca nu este punctul forte. Se intimpla des sa ne oprim cu totii si sa ne minunam de el. Nicu (Nicu Dumitrescu-percutii, n.a.) isi face damblalele lui cu zecile de obiecte in care se bate, Florin Ionescu tine sectia ritmica alaturi de mine si Michele Visan trage de corzile chitarei si pina nu rupe vreo doua nu se lasa.
Proiect de nebuni! (asta sa nu o scrieti ca nebunu’ uraste cuvintul proiect!)