Spectacolul de la Bulandra urmează viziunea compozită a autorului, reuşind "corespondenţa ideală între viaţă şi spectacol, fuziunea când armonioasă, când scrâşnită între râs şi lacrimi, între grotesc şi sublim", aşa cum dorea însuşi De Filippo.
Regizorul ştie să evidenţieze umorul ca un contrapunct al dramaticei propuneri auctoriale, potrivit căreia, viaţa este făcută numai din miciuni şi înşelătorie, din deziluzii, iar oamenii sunt în mâna întâmplării. Iar spectacolul inteligent montat şi excelent susţinut actoriceşte de la Teatrul “Bulandra” antrenează spectatorul în dansul, absurd şi ademenitor totodată, al realităţii cu iluzia, cu “Marea Magie”. (Victoria Anghelescu, Cotidianul)
Jocul de idei și de stări, mereu la granița dintre ce pare și ce este, se configurează, așadar, scenă cu scenă, fiecare cu rolul ei în iconomia spectacolului, scene fără îndoială solicitante și bulversante pentru spectatorul începător, căci „La Grande Magia“ îi vorbeşte publicului interesat nu atât de idei, cât de firul ideilor, acelor spectatori care au plăcerea cufundării în cărți și în visuri labirintice. La crearea „magiei“ contribuie semnificativ și scenografia dinamică, generoasă, al lui Octavian Neculai, care vorbește aceeași limbă cu actorii și regizorul.
Regizorul ştie să evidenţieze umorul ca un contrapunct al dramaticei propuneri auctoriale, potrivit căreia, viaţa este făcută numai din miciuni şi înşelătorie, din deziluzii, iar oamenii sunt în mâna întâmplării. Iar spectacolul inteligent montat şi excelent susţinut actoriceşte de la Teatrul “Bulandra” antrenează spectatorul în dansul, absurd şi ademenitor totodată, al realităţii cu iluzia, cu “Marea Magie”. (Victoria Anghelescu, Cotidianul)
Jocul de idei și de stări, mereu la granița dintre ce pare și ce este, se configurează, așadar, scenă cu scenă, fiecare cu rolul ei în iconomia spectacolului, scene fără îndoială solicitante și bulversante pentru spectatorul începător, căci „La Grande Magia“ îi vorbeşte publicului interesat nu atât de idei, cât de firul ideilor, acelor spectatori care au plăcerea cufundării în cărți și în visuri labirintice. La crearea „magiei“ contribuie semnificativ și scenografia dinamică, generoasă, al lui Octavian Neculai, care vorbește aceeași limbă cu actorii și regizorul.
