Mayhem, trecut si prezent

Mayhem era o mica legenda underground inca inaintea aparitiei primelor inregistrari decente cu muzica trupei. Iar Dead, de la care nu ne-au ramas decat demo-uri sau concerte piratate si cu un sunet infect, a contribuit mult la crearea renumelui norvegienilor.

Dar cel a carui voce a devenit un reper inca de pe primul LP, „De Mysteriis Dom sathanas", este Attila Csihar. Dupa o istorie zbuciumata si insangerata, trupa s-a reformat fara el, dar 2004 a marcat reintoarcerea si inregistrarea albumului „Ordo Ad Chao", pe care Attila este solist vocal si textier. Vederile lui sunt tributare mediului si epocii in care a trait si s-a lansat.

Din perspectiva mea, este vorba despre confuzie si amestec ideologic. Insa sunt parerile si trairile unuia dintre creatorii scenei ce a dat, dincolo de povesti intunecate, si manifestari artistice interesante si, de ce nu, autentice. Cu o legatura telefonica ce suna... cam ca primele demo-uri Mayhem, am vorbit cu Attila despre istorie, despre prezent, dar si despre concertul (concertele?) ratate din Romania.

"Viata e un paradox, sunt multe paradoxuri in toate religiile".



De vreme ce e primul tau interviu pentru revista noastra, povesteste-ne despre inceputurile tale cu Mayhem. Ce stiai despre trupa inainte de a fi in ea si cum de te-au ales tocmai pe tine?

E o poveste lunga. Am avut o trupa in Ungaria, Tormentor, undeva pe la mijlocul anilor ’80, pana prin 1990. Am inregistrat un demo si un album, care insa nu a iesit pe piata. Era aproape imposibil sa scoti un album in Ungaria pe vremea aceea, din mai multe motive, legate de sistemul de guvernare. Dar au circulat multe copii, prin fani. Stii, era vremea schimbului de casete prin underground. Si caseta a ajuns in Norvegia, unde a influentat o multime de muzicieni ai scenei, trupe ca Mayhem, Darkthrone, Immortal, Enslaved, Emperor. Tormentor era si una dintre formatiile preferate ale fostului vocal, Dead. Deci cand el a murit, ceilalti m-au cautat si mi-au facut oferta. E interesant, pentru ca Tormentor nu mai exista, dar au facut ei cercetari si apoi mi-au trimis o scrisoare prin care eram intrebat in mod politicos daca vreau sa cant cu ei. Nu cunosteam scena scandinava pe atunci, eu stiam inca din anii ’80 doar de Bathory din Suedia. Apoi am auzit de toate povestile de acolo, cu incendieri de biserici, am aflat de atentia care se acorda deodata scenei. Mi s-a parut interesant, apoi am primit niste demo-uri cu inregistrari pentru „De Mysteriis Dom sathanas". Era o muzica buna, destul de avansata pentru acea vreme. Deci inainte de a ajunge in trupa nu stiam prea multe, apoi am aflat, incetul cu incetul. Cam asta e povestea, pe scurt.



Te-ai inteles bine cu Euronymous si cu ceilalti membri?

Da, era o atmosfera foarte buna, optimista. Pentru mine ei au devenit prieteni buni dupa ce i-am intalnit, in Norvegia. Ascultam cateva dintre inregistrarile mele vechi cu Tormentor, apoi alte trupe care ne placeau tuturor. Eram bine impreuna. Devenisem bun prieten si cu Blackthorn, care urma sa fie al doilea chitarist, cu Hellhammer, pe care oricum il apreciam ca baterist. Cand am terminat inregistrarile deja existau probleme intre Euronymous si Varg, dar nu le-am acordat prea mare atentie. Albumul ne luase foarte mult timp, eram obositi si m-am gandit ca acesta e motivul si ca lucrurile se vor aranja. Din pacate, totul a luat o alta intorsatura.

Euronymous declara ca satanismul lui e unul de tip religios, un crestinism inversat, slujirea unui diavol personal. Ii impartaseai convingerile?

Nu tocmai. Pe atunci eram mai mult interesat de latura pagana, dar sigur ca eram foarte familiarizat si cu lucrurile care tineau de ocultism. Eram obisnuit cu credintele anticrestine, deci nu reprezentau o problema pentru mine. Eu eram mai degraba legat de aspecte ce tineau de natura. Dar nu ma deranja, ne intelegeam, aveam o multime de puncte comune. Eram toti impotriva crestinismului si a religiilor organizate, care doar mint masele. Eu personal nu am fost niciodata un satanist religios. Nu-mi plac religiile si am propria mea filosofie. Cred ca fiecare ar trebui sa o aiba pe a lui, nu sa lase pe altcineva sa-i spuna ce sa faca. E parerea mea.

Deci nu te socheaza faptul ca Hellhammer a inregistrat tobe pentru trupa crestina Antestor, fosta Crush Evil...

Nu prea imi pasa. El e mai degraba interesat de muzica si probabil ca, dintr-un motiv sau altul, i-a placut muzica si a inregistrat. Fiecare are filosofia lui, dar nici n-am prea stiut. Cred ca trebuie sa incerci ceea ce crezi tu ca e bine. Nu are rost sa te certi din motivele astea. Crestinismul nu e felia mea, iar eu nu as accepta o colaborare cu o asemenea trupa, pentru ca nu m-as putea identifica cu mesajul. Dar, ca in viata, aproape totul e un paradox. Adica daca crestinismul e o minciuna, atunci e un lucru rau, o organizatie foarte malefica. Viata e un paradox, sunt multe paradoxuri in toate religiile, deci nu pentru mine. Eu nu cred in Iisus Hristos, nici nu cred ca toate acele lucruri s-au intamplat. Exista si in scrierile babiloniene si in cele mesopotamiene o moarte, o inviere, chiar si o cruce. Deci practic nu e nimic nou. Oamenii simt nevoia sa creada, dar eu zic ca e mai important sa stii decat sa crezi.

Cum se face ca, dupa atatia ani, te-ai intors in Mayhem, chiar ca principal textier?



N-am fost dat niciodata afara. Dar dupa toate rahaturile care s-au intamplat, trupa a cazut, a disparut. La un moment dat nu m-au gasit si au inceput sa lucreze cu Maniac, ceea ce a fost bine pentru o perioada. Eu aveam celelalte trupe cu care cantam. Eram in contact cu Necrobutcher din 1998, devenisem prieteni foarte buni. In cele din urma am vorbit si despre zilele vechi si am spus amandoi ca daca Maniac nu se va mai descurca, poate vom colabora. Apoi eu am continuat cu trupele mele. La un moment dat Maniac a inceput sa nu se mai simta bine pe scena si sa aiba si anumite probleme personale, mai ales in legatura cu concertele si turneele. S-a despartit de trupa, iar eu am fost gata de intoarcere. Aborym trecea oricum printr-o perioada mai dificila, iar casa de discuri Code 666 ne-a facut numai porcarii. M-am intors deci la Mayhem, dar niciodata nu mi s-a spus sa nu mai cant cu Aborym sau cu alte trupe. Lucrurile au mers bine si m-am decis sa ma concentrez mai ales pe Mayhem. Am lucrat doi ani la noul album si cred ca a iesit bine.

Pe „Illuminate Eliminate" vorbesti despre o dizolvare in neant. Are legatura cu nimicul suprem, cu nirvana din credintele orientale?

Am spus ca am propria mea filosofie, dar ar putea exista legaturi cu alte tipuri de gandire. Exista anumite puncte interesante in religii. Spun ca ele manipuleaza, dar au anumite parti interesante, anumite informatii care ar putea fi apropiate de viziunile mele. Am avut pe cineva care era foarte versat in religii. Nu le practica, dar invata despre ele. Asa ca am citit multe carti filosofice, si unele legate de mitologia orientala, de budism si hinduism. Poate mi-au influentat propria gandire, dar nu in mod hotarator. Nu m-am referit direct la aceste lucruri in textul respectiv, ci la moarte, la lasarea in urma a lumii, cand ai un fel de iluminare, intelegi ca in cele din urma lumina vine din intuneric.

„Life Eternal", lansat in 2009, e un EP cu piese vechi, din perioada „De Mysteriis...". Se vrea o intoarcere la radacini?

Sunt niste inregistrari pe care le am din studio, cu un mixaj diferit, live. E o chestie de acum multi ani, care inseamna mult pentru mine. E si componenta originala de pe acel album. Ce mi-a placut a fost sunetul mult mai pur, diferentele la nivelul vocii. Nu sunt majore, desigur, dar suna altfel. Le-am povestit despre inregistrari catorva oameni, care si-au dorit sa le asculte, asa ca am scos piesele prin propria mea casa de discuri, in editie limitata. E un lucru dedicat trecutului, trupei noastre. Oamenilor le place, sunt multi fani nebuni. Sunt atatea chestii piratate cu Mayhem, porcarii de inregistrari, repetitii vechi pe care ar trebui sa le aiba doar trupa, dar pe care unii le-au scos pe piata fara permisiunea noastra. „Dawn of the Black Hearts" si toate rahaturile care exista pe piata. Sunt sute de CD-uri, cand Mayhem a scos doar 4 albume si vreo doua EP-uri. „Life Eternal" nu e pirat. E mai degraba o chestie personala, de vreme ce sunt singurul care aveam aceasta caseta. Bineinteles, am editat-o cu acordul tuturor membrilor. E o editie limitata, dar nu una pirat.

Traiesti la Budapesta. Cum te descurci cu repetitiile, cu piesele noi, de vreme ce restul trupei e in Norvegia?

Eu sunt ungur, iar Norvegia e una dintre cele mai scumpe tari din lume. Am apartamentul meu, locul meu in Ungaria, nu stau cu chirie. Mi-e mai usor sa zbor in Norvegia in fiecare weekend decat sa locuiesc acolo. Cand inregistram un album sau avem vreun concert, ma duc acolo si stau cat e nevoie. Sigur ca, dintr-un punct de vedere, ar fi mai bine sa putem repeta de doua-trei ori pe saptamana. Dar pe de alta parte suntem o trupa de 25 de ani, nu avem nevoie de repetitii atat de dese. Unul dintre noi sta acum in Portugalia si zboara si el in Norvegia la concerte sau la inceputul unui turneu. Bineinteles, atunci cand inregistram, stau si cate o luna acolo. Dar si familia mea e in Ungaria, deci nu am de gand sa ma mut in Norvegia. Nu acum. Poate intr-o zi... M-am gandit la asta, dar sigur nu acum.



"Pentru mine a face muzica inseamna in primul rand a canta live".



Sunt trupe de black-metal carora nu le place sa cante live. Tu ce parere ai despre concerte?

Pentru mine a face muzica inseamna in primul rand a canta live. Cel mai important lucru e sa iesi pe scena. Oamenii te vad, te privesc in ochi, se stabileste un contact total, vad cine esti. E mai important decat sa inregistrezi un disc. Trebuie sa fii prezent, sa creezi ceva impreuna cu publicul. Imi place foarte mult. E adevarat ca unora nu le place sa cante live, dar de multe ori este vorba despre trupe compuse dintr-un singur om. Nu stiu, dar eu prefer sa vad o formatie, sa stiu cine sunt cei care canta. Bathory a facut o muzica excelenta, dar eu vreau sa-i vad pe oamenii care canta, sa vad ca sunt reali. Ca sunt acolo. Poti avea si cealalta experienta – asculti o trupa, iti place, si cand mergi sa o vezi live iti dai seama ca nu e ce credeai. Pentru mine contactul cu publicul e foarte important. In plus imi place sa intalnesc oameni, sa vorbesc cu ei, sa impartasesc experiente. De multe ori aud lucruri interesante. In fond, muzica ii aduce pe oameni impreuna, iar acei oameni au interese asemanatoare si isi pot impartasi unii altora gandurile.

In sfarsit ajungeti si in Romania, dupa experientele mai putin placute din trecut...

Imi pare rau de ce s-a intamplat data trecuta. Pur si simplu organizatorul a disparut, desi aveam un contract semnat. Abia asteptam sa cantam intr-o tara, mai ales ca nu fusesem aici niciodata si e mereu interesant sa canti intr-un loc nou. Aveam o atitudine foarte pozitiva, dar tipul a disparut cu totul, fara sa spuna nimic. Putea sa dea un telefon: „Imi pare rau, din cutare sau cutare motiv nu putem face concertul." Dar nimic. N-am fost prea fericiti, chiar ne-am suparat rau. Din pacate asemenea lucruri se intampla, nu a fost prima data. Cu putin timp inainte am patit-o in Finlanda, unde mai trebuiau sa cante cu noi Gorgoroth, Cradle of Filth si nu mai stiu cine. E o chestie care ii afecteaza pe fanii nostri. Iar noi ne respectam mult fanii. Cineva te sustine chiar spiritual, vine la concert, mai cumpara si bilet, si tipul cu organizarea dispare! E o infractiune, nu se poate intampla asa ceva. Tot asa a fost si in Finlanda. Un tip fara experienta se apuca sa faca un concert, nu-i iese si dispare. Si in Ungaria am avut din astea. Si evident ca se arunca vina pe trupa. Dar nu e adevarat. Sigur ca lor le e usor sa dea vina pe noi, ca suntem asa si pe dincolo. Dar lucrurile stau tocmai invers. Oricum, acum suntem foarte fericiti ca vom ajunge in sfarsit si vom da tot ce avem mai bun din noi. Avem asteptari mari.

Iti multumesc pentru interviu.

Si eu. Anunta-i pe fanii nostri din Romania ca de data asta chiar venim.



Paul "Slayer" Grigoriu



Reamintim ca un concert cu formatiile Mayhem, Noctiferia si I Divine va avea loc, in 23 mai 2010, la Cluj- Naoca.

sursa: Maximum Rock