București are cea mai mare concentrație de sisteme fotovoltaice comerciale din țară: acoperișuri de clădiri de birouri, parcuri logistice pe centura Capitalei, supermarketuri, hale din Pipera, Militari, Popești-Leordeni sau Chitila. Aproape fiecare investiție de acest fel a fost făcută cu o simulare de producție în față, iar aproape niciuna nu a luat în calcul un factor pe care bucureștenii îl simt zilnic: aerul. Praful de pe șantiere, gazele de eșapament, funinginea din trafic și polenul din primăvară se depun pe sticla panourilor și rămân acolo până când cineva le spală.
Ce arată măsurătorile pentru Capitală
Un studiu național realizat de SpalPanouri.ro în 13 orașe din România, pe baza datelor de calitate a aerului ale Agenției Europene de Mediu, plasează Bucureștiul în categoria de risc ridicat. Cu o concentrație medie de particule fine PM2.5 de 17,2 micrograme pe metru cub, peste limita de 12 recomandată de Organizația Mondială a Sănătății, panourile fotovoltaice din Capitală pierd între 10 și 25% din producția anuală dacă nu sunt curățate. Doar Galați și Iași stau mai rău. Prin comparație, la Cluj-Napoca sau Sibiu pierderea este de 5-7%, adică de două ori mai mică pentru același sistem.
Diferența nu ține de tehnologie sau de marca panourilor, ci strict de cât de murdar este aerul și de cât de rar plouă suficient de tare încât să spele sticla. Verile secetoase din ultimii ani, cu săptămâni întregi fără precipitații, au agravat problema exact în perioada în care soarele produce cel mai mult.
Cât costă asta o firmă din București
Un sistem de 1 MW instalat pe acoperișul unui depozit logistic produce în condiții normale aproximativ 1,3 milioane kWh pe an. La o pierdere de 13%, dispar 169.000 kWh, adică în jur de 127.000 de lei anual la un preț comercial al energiei de 0,75 lei/kWh. Pentru un sistem de 500 kW, obișnuit pe un supermarket sau o fabrică medie, pierderea este de circa 63.000 de lei pe an. Chiar și o clădire de birouri cu 100 kW pe acoperiș pierde peste 12.000 de lei anual.
Sunt bani care nu se văd în nicio factură. Sistemul funcționează, invertorul nu dă erori, aplicația de monitorizare arată producție. Diferența apare doar când cineva compară producția reală cu estimarea din proiect, iar diferența se pune de obicei pe seama vremii.
Acoperișurile plate din București, cazul cel mai grav
Majoritatea halelor și clădirilor comerciale din Capitală au acoperiș plat, iar panourile se montează la unghiuri mici, sub 15 grade, ca să încapă mai multe și să reziste la vânt. Același studiu arată că un panou montat aproape orizontal acumulează de cinci ori mai multă murdărie decât unul înclinat la 30 de grade, pentru că ploaia nu se mai scurge, ci lasă în urmă dâre de noroi uscat. Parcările solare și acoperișurile plate pot ajunge la 40% pierdere după doi ani fără nicio curățare.
Pentru astfel de sisteme, recomandarea din studiu pentru București este de trei curățări pe an: după sezonul de polen din aprilie-mai, la mijlocul verii, când praful și seceta sunt la maximum, și toamna, înainte de lunile cu puțin soare.
Ce înseamnă curățarea făcută corect
Curățarea panourilor nu se face cu furtunul, cu detergent sau cu aparatul de spălat cu presiune. Apa de la rețea lasă urme de calcar, detergenții atacă stratul antireflex al sticlei, iar presiunea mare poate compromite sigilările și garanția producătorului. Se folosește apă demineralizată, perii moi rotative și, pe suprafețe mari, roboți care lucrează pe rânduri întregi de panouri fără ca operatorul să calce pe module.
Costul unei intervenții pornește de la aproximativ 3 euro pe kW instalat, cu tarife mai mici pentru sistemele de peste 1 MW. Două curățări pe an la 1 MW înseamnă în jur de 30.000 de lei, în timp ce energia recuperată valorează aproape 90.000 de lei. Investiția se amortizează în 3-4 luni. O firmă de curățare panouri fotovoltaice cu echipament dedicat curăță un sistem de 1 MW într-o singură zi de lucru, fără oprirea producției.
Cum verifică un administrator de clădire dacă are problema
Primul semn este diferența constantă între producția reală din ultimele 12 luni și estimarea PVGIS pentru aceeași locație. PVGIS include pierderile din invertor și cabluri, dar nu și murdăria, deci un minus de peste 10% indică aproape sigur panouri murdare. Al doilea semn se vede cu ochiul liber, într-o zi fără ploaie: dâre gri pe marginea de jos a panourilor și pete albe de la porumbei. Al treilea test este cel mai convingător: o curățare pe un singur șir de panouri și compararea producției cu șirurile vecine în prima zi însorită. Diferența apare direct în aplicația de monitorizare.
Sursa imagine: Robot de curatare a panourilor fotovoltaice din dotarea SpalPanouri.ro
