Rosmersholm
Care este amintirea care te urmărește întotdeauna? Ce te doare? Ți-e frică de apă? Când ai văzut ultima dată Calul Alb? De ce spuneai că te doare...? Ce îți spui seara, când mergi la culcare? Ce simți când vezi un mort?
Există ceva înăuntrul fiecăruia care se zbate. Care rupe pe dinăuntru. Care mușcă. Sfâșie. Există vinovății ce urlă în mod continuu și de-abia când încep să șoptească devin periculoase. Când este prea târziu să închizi ușa, când te uiți în oglindă, dar tot ceea ce se reflectă este peretele din spatele ei, când spiritele resentimentelor își fac cuib în ceea ce numești „acasă”, când liniștea zgârie pe la ferestre surd, iar mucegaiul sufletesc începe să iasă la iveală. Există vinovății ce nu-s un ocean, sunt doar o Golgotă personală.
La Rosmersholm, nu trebuie să te mai temi de moarte. Ci, mai degrabă, de cădere.
Tu? Ai curajul să sari?
Care este amintirea care te urmărește întotdeauna? Ce te doare? Ți-e frică de apă? Când ai văzut ultima dată Calul Alb? De ce spuneai că te doare...? Ce îți spui seara, când mergi la culcare? Ce simți când vezi un mort?
Există ceva înăuntrul fiecăruia care se zbate. Care rupe pe dinăuntru. Care mușcă. Sfâșie. Există vinovății ce urlă în mod continuu și de-abia când încep să șoptească devin periculoase. Când este prea târziu să închizi ușa, când te uiți în oglindă, dar tot ceea ce se reflectă este peretele din spatele ei, când spiritele resentimentelor își fac cuib în ceea ce numești „acasă”, când liniștea zgârie pe la ferestre surd, iar mucegaiul sufletesc începe să iasă la iveală. Există vinovății ce nu-s un ocean, sunt doar o Golgotă personală.
La Rosmersholm, nu trebuie să te mai temi de moarte. Ci, mai degrabă, de cădere.
Tu? Ai curajul să sari?
