Iubirea universală se manifestă prin mii de gesturi individuale. Iubirea izbucneşte prin ochi, prin gene, prin mâini, prin degete. Frumuseţea noastră e dansul şi muzica ei, furtuna ei, liniştea ei. Sonia, Arkadina, Maşa, Nataşa, Liubov Andreevna, Duniaşa, eu... "Nu eşti mai presus de iubire.
Îl iubesc de şase ani, îl iubesc mai mult decât pe mama, în fiecare clipă îl aud, îi simt strângerea mâinii... Cum ţi s-a furişat dragostea în inimă, trebuie s-o smulgi... Eşti al meu... Al meu... Fruntea asta e a mea. Ochii ăştia sunt ai mei... Pe plaiu-ntins, sub geana mării, smălţat în aur e-un stejar..."
Îl iubesc de şase ani, îl iubesc mai mult decât pe mama, în fiecare clipă îl aud, îi simt strângerea mâinii... Cum ţi s-a furişat dragostea în inimă, trebuie s-o smulgi... Eşti al meu... Al meu... Fruntea asta e a mea. Ochii ăştia sunt ai mei... Pe plaiu-ntins, sub geana mării, smălţat în aur e-un stejar..."
