Bulimia nervoasă este o tulburare de alimentație ce apare pe fond psihologic. Aceasta presupune episoade în care persoana mănâncă în mod compulsiv, apoi recurge la metode nesănătoase pentru a forța eliminarea mâncării, cu scopul de a preveni luarea în greutate. Iată cinci lucruri pe care trebuie să le afli despre bulimie.
Specialiștii nu cunosc deocamdată cu exactitate cauzele care duc la bulimie nervoasă. Există mai mulți factori asociați cu această tulburare de alimentație, printre care cei biologici, cei ce implică dezvoltarea, cei psihologici și cei socio-culturali. Aceștia sunt comuni, au caracter complex, iar particularitățile diferă în funcție de persoană.
Factorii biologici
Dacă în familie sunt cazuri de bulimie nervoasă, există predispoziția ca această tulburare de alimentație să fie moștenită genetic. Riscul de a o dezvolta este mai crescut când este vorba despre rude de gradul I care au fost diagnosticate cu bulimie - părinți, copii, frați sau surori.
Factori implicați în dezvoltare
Printre aceștia se află experiențele prin care trece persoana respectivă încă din copilărie și care îi marchează existența. Există un risc major să apară bulimia nervoasă dacă de-a lungul timpului au avut loc traume sau abuzuri, de pildă, hărțuire, decesul părinților, divorțul, neglijența. Acestea contribuie la scăderea stimei de sine și la dezvoltarea bulimiei.
Factori psihologici
Tulburările de personalitate precum borderline, depresia și anxietatea fac parte dintre factorii corelați cu dezvoltarea bulimiei nervoase.
Factori socio-culturali
În această categorie de factori intră aspecte precum influența persoanelor publice de pe rețelele sociale, presiunea exercitată de cei apropiați sau de grupul de cunoștințe. Astfel de aspecte au rol în apariția bulimiei, deoarece persoana afectată încearcă să se integreze.
Bulimia nervoasă poate fi dificil de identificat, deoarece persoana care se confruntă cu această tulburare va încerca să o ascundă. Simptomele comune includ schimbări care au loc la nivelul personalității sau stării de spirit, preocuparea excesivă față de aspectul fizic și greutatea corporală, refuzul de a mânca în prezența altor persoane, intenția persoanei de a se izola din punct de vedere social.
Alte simptome asociate cu bulimia nervoasă sunt:
Pentru a stabili diagnosticul, medicul evaluează simptomele și are în vedere dacă există în mod frecvent unele manifestări, precum episoade de alimentație excesivă și dacă pacientul recurge la comportamente compensatorii care au loc cel puțin o dată pe săptămână, timp de trei luni. Comportamentele compensatorii sunt manifestări nesănătoase după luarea mesei, precum autoinducerea vomei, practicarea în exces a exercițiilor fizice, administrarea greșită a laxativelor sau a diureticelor.
Tratamentul pentru bulimie nervoasă este de lungă durată și, în funcție de vârsta pacientului există două abordări medicale: una pentru minori și una pentru adulți.
Tratamentul pentru minori
În cazul copiilor diagnosticați cu bulimie nervoasă, este prioritară terapia de familie. O astfel de terapie implică purtarea unor discuții la care participă copilul, apropiații lui și un terapeut. Subiectele abordate sunt axate pe modul în care minorul este afectat de această tulburare de alimentație, precum și pe ceea ce pot face membrii familiei sale pentru a îl putea sprijini. Medicul prescrie rareori tratament medicamentos minorilor.
Tratament pentru adulți
Se recomandă terapia de ajutorare ghidată pe baza unor cărți de specialitate și sesiuni de terapie cu un specialist din domeniul sănătății. În cazul în care după patru săptămâni nu se observă schimbări benefice, medicul poate recomanda administrarea unor medicamente sau apelarea la un psihoterapeut specializat în terapia cognitiv-comportamentală.
Bulimia nervoasă poate duce la complicații precum depresie, tulburare bipolară, aritmie cardiacă, reflux gastric persistent, probleme gastrointestinale, probleme dentare, accentuarea sau agravarea unor afecțiuni deja existente.
Această tulburare de alimentație nu poate fi prevenită, dar sunt unele obiceiuri benefice care pot fi adoptate pentru a se reduce riscul de a o dezvolta. Se recomandă luarea meselor în familie, încurajarea adoptării dietei sănătoase și echilibrate, axarea pe o imagine corporală sănătoasă, cu așteptări realiste.
Sursă de informare:
1. “Bulimia Nervosa.” Mayo Clinic, Mayo Foundation for Medical Education and Research, 10 May 2018, mayoclinic.org/diseases-conditions/bulimia/symptoms-causes/syc-20353615, accesat la 15 noiembrie 2022.
Sursă foto: shutterstock.com
1. De ce apare bulimia nervoasă?
Specialiștii nu cunosc deocamdată cu exactitate cauzele care duc la bulimie nervoasă. Există mai mulți factori asociați cu această tulburare de alimentație, printre care cei biologici, cei ce implică dezvoltarea, cei psihologici și cei socio-culturali. Aceștia sunt comuni, au caracter complex, iar particularitățile diferă în funcție de persoană.
Factorii biologici
Dacă în familie sunt cazuri de bulimie nervoasă, există predispoziția ca această tulburare de alimentație să fie moștenită genetic. Riscul de a o dezvolta este mai crescut când este vorba despre rude de gradul I care au fost diagnosticate cu bulimie - părinți, copii, frați sau surori.
Factori implicați în dezvoltare
Printre aceștia se află experiențele prin care trece persoana respectivă încă din copilărie și care îi marchează existența. Există un risc major să apară bulimia nervoasă dacă de-a lungul timpului au avut loc traume sau abuzuri, de pildă, hărțuire, decesul părinților, divorțul, neglijența. Acestea contribuie la scăderea stimei de sine și la dezvoltarea bulimiei.
Factori psihologici
Tulburările de personalitate precum borderline, depresia și anxietatea fac parte dintre factorii corelați cu dezvoltarea bulimiei nervoase.
Factori socio-culturali
În această categorie de factori intră aspecte precum influența persoanelor publice de pe rețelele sociale, presiunea exercitată de cei apropiați sau de grupul de cunoștințe. Astfel de aspecte au rol în apariția bulimiei, deoarece persoana afectată încearcă să se integreze.
2. Care sunt simptomele?
Bulimia nervoasă poate fi dificil de identificat, deoarece persoana care se confruntă cu această tulburare va încerca să o ascundă. Simptomele comune includ schimbări care au loc la nivelul personalității sau stării de spirit, preocuparea excesivă față de aspectul fizic și greutatea corporală, refuzul de a mânca în prezența altor persoane, intenția persoanei de a se izola din punct de vedere social.
Alte simptome asociate cu bulimia nervoasă sunt:
- cântărirea frecventă și teama în legătură cu luarea în greutate, numărarea caloriilor;
- dorința de perfecțiune în privința aspectului fizic;
- imagine de sine distorsionată, în special în privința corpului, refuzul de a purta haine care să îl pună în evidență și preferința pentru articolele vestimentare largi și în culori neutre;
- atitudine impulsivă;
- adoptarea unor obiceiuri nesănătoase, precum consumul excesiv de alcool.
3. Cum se stabilește diagnosticul?
Pentru a stabili diagnosticul, medicul evaluează simptomele și are în vedere dacă există în mod frecvent unele manifestări, precum episoade de alimentație excesivă și dacă pacientul recurge la comportamente compensatorii care au loc cel puțin o dată pe săptămână, timp de trei luni. Comportamentele compensatorii sunt manifestări nesănătoase după luarea mesei, precum autoinducerea vomei, practicarea în exces a exercițiilor fizice, administrarea greșită a laxativelor sau a diureticelor.
4. În ce constă tratamentul?
Tratamentul pentru bulimie nervoasă este de lungă durată și, în funcție de vârsta pacientului există două abordări medicale: una pentru minori și una pentru adulți.
Tratamentul pentru minori
În cazul copiilor diagnosticați cu bulimie nervoasă, este prioritară terapia de familie. O astfel de terapie implică purtarea unor discuții la care participă copilul, apropiații lui și un terapeut. Subiectele abordate sunt axate pe modul în care minorul este afectat de această tulburare de alimentație, precum și pe ceea ce pot face membrii familiei sale pentru a îl putea sprijini. Medicul prescrie rareori tratament medicamentos minorilor.
Tratament pentru adulți
Se recomandă terapia de ajutorare ghidată pe baza unor cărți de specialitate și sesiuni de terapie cu un specialist din domeniul sănătății. În cazul în care după patru săptămâni nu se observă schimbări benefice, medicul poate recomanda administrarea unor medicamente sau apelarea la un psihoterapeut specializat în terapia cognitiv-comportamentală.
5. Ce complicații pot apărea?
Bulimia nervoasă poate duce la complicații precum depresie, tulburare bipolară, aritmie cardiacă, reflux gastric persistent, probleme gastrointestinale, probleme dentare, accentuarea sau agravarea unor afecțiuni deja existente.
Această tulburare de alimentație nu poate fi prevenită, dar sunt unele obiceiuri benefice care pot fi adoptate pentru a se reduce riscul de a o dezvolta. Se recomandă luarea meselor în familie, încurajarea adoptării dietei sănătoase și echilibrate, axarea pe o imagine corporală sănătoasă, cu așteptări realiste.
Sursă de informare:
1. “Bulimia Nervosa.” Mayo Clinic, Mayo Foundation for Medical Education and Research, 10 May 2018, mayoclinic.org/diseases-conditions/bulimia/symptoms-causes/syc-20353615, accesat la 15 noiembrie 2022.
Sursă foto: shutterstock.com
