Puțini oameni se grăbesc să facă un testament. Este un act pe care majoritatea românilor îl amână toată viața, iar cei mai mulți ajung să moară fără să lase unul. Numai că, într-un sector precum Sectorul 1, unde se concentrează unele dintre cele mai valoroase averi din țară, absența unui testament nu simplifică lucrurile, ci le complică. În lipsa lui, nu tu decizi cine ce primește, ci legea.
Când nu există testament, se aplică succesiunea legală: Codul civil stabilește automat cine moștenește și în ce cote, în funcție de gradul de rudenie. De aici pornesc, adesea, conflictele care țin familii în instanță ani de zile. Tocmai de aceea, un Notar Sector 1 este căutat nu doar pentru tranzacții, ci și de oameni care vor să lase lucrurile clare din timp, printr-un testament corect întocmit.
Un lucru pe care mulți nu îl știu este că testamentul nu îți dă putere absolută asupra averii. Legea protejează anumiți moștenitori, numiți rezervatari, prin rezerva succesorală. Descendenții, soțul supraviețuitor și părinții au dreptul la cel puțin jumătate din cota care li s-ar fi cuvenit fără testament. Concret, dacă ai doi copii și niciun soț supraviețuitor, fiecare ar moșteni în mod normal jumătate din avere, iar rezerva îi garantează un sfert. Restul, numit cotitate disponibilă, poate fi lăsat liber, oricui. În schimb, frații, verii sau alte rude mai îndepărtate nu sunt rezervatari și pot fi excluși complet.
Există două forme uzuale de testament. Cel olograf, scris integral de mână, datat și semnat de testator, este cel mai simplu, dar și cel mai fragil: se poate pierde, poate fi contestat, iar la succesiune necesită o expertiză grafoscopică, adică timp și costuri în plus. Cel autentic, făcut la notar, oferă mult mai multă siguranță. Notarul verifică identitatea, capacitatea și voința liberă a testatorului, păstrează originalul în arhivă și îl înscrie în Registrul Național Notarial de Evidență a Liberalităților, care funcționează din 2007. Astfel, testamentul nu se poate rătăci: la deschiderea succesiunii, orice notar din țară îi poate afla existența.
Testamentul autentic este și mai greu de atacat, pentru că are forța probantă a unui act cu autoritate publică. Nu devine însă intangibil: un moștenitor rezervatar căruia i s-a încălcat rezerva poate cere reîntregirea ei, iar un testament poate fi contestat, de regulă, în termen de trei ani de la momentul în care cel interesat a aflat că i-a fost lezat dreptul. Cu cât actul este mai clar și mai bine întocmit, cu atât aceste dispute devin mai puțin probabile.
A face un testament nu înseamnă a-ți grăbi sfârșitul, ci a scuti familia de un proces și de tensiuni exact în momentul în care ar avea cel mai puțin nevoie de ele. Într-un patrimoniu valoros, câteva ore petrecute la notar, din timp, valorează mai mult decât ani de dispute după aceea.
