În anul 2012, o prestigioasă editură franceză a propus cititorilor îndrăgostiți de fascinanta societate pariziană, de la începutul secolului XX, un album dedicat unui adevărat fenomen social – cocotele[1]. Un termen peiorativ, la prima vedere, ce ascunde o adevărată poveste legată de mitul seducției feminine.
Cine au fost cele care, în jurul anului 1900, erau numite cu ironie, dar și cu adulație, cocote, demi-mondene sau mari orizontale? Care le-a fost povestea și, mai ales, ce au însemnat ele pentru istoria unei societăți care se deschidea spre nou, era fascinată de expoziții universale, electricitate, automobile și cinematograf?
Vă invit la un eveniment dedicat unei lumi uitate, ce poate fi descoperită grație imaginilor îngălbenite și relatărilor savuroase de la cumpăna secolelor XIX și XX. Cu ajutorul lor, vom descifra povestea celor ce și-au trăit viața în tradiția marilor hetaire și curtezane. Ne vom delecta cu povestea miticelor doamnelor care i-au inspirat pe Alexandre Dumas–fiul (Dama cu camelii) și Émile Zola (Nana). Vom descoperi apoi fascinata lume a încântătoarele Émilienne d’Alençon, Cléo de Merode, La Païva, Liane de Pougy, La Belle Ottero, Lina Cavalieri și „a spioanei de operetă” Mata Hari.
Femei fascinante, unduitoare, precum vegetația tipică stilului Art Nouveau, fatale și întunecate, și cu atât mai mult dorite, pline de fast și eleganță, precum împărătesele bizantine din afișele lui Mucha sau luminoase și strălucitoare, precum Loïe Fuller, zână a electricității, toate au dat savoare epocii 1900.
Primul război mondial (1914-1918) a însemnat sfârșitul acestor seducătoare rafinate. Retrase în lumea lor elegantă și strălucitoare, au mai apărut rar prin paginile revistelor de modă, surprinse de fotografi geniali, sau și-au trăit restul vieții uitate și ruinate.
Ce a mai rămas astăzi din gloria lor vom încerca să descoperim împreună, să ne delectăm cu eleganța, șarmul și nonconformismul unor doamne mult prea ușor uitate.
1] Catherine Guigon, Les Cocottes. Reines du Paris, Parigramme, Paris, 2012.
Cine au fost cele care, în jurul anului 1900, erau numite cu ironie, dar și cu adulație, cocote, demi-mondene sau mari orizontale? Care le-a fost povestea și, mai ales, ce au însemnat ele pentru istoria unei societăți care se deschidea spre nou, era fascinată de expoziții universale, electricitate, automobile și cinematograf?
Vă invit la un eveniment dedicat unei lumi uitate, ce poate fi descoperită grație imaginilor îngălbenite și relatărilor savuroase de la cumpăna secolelor XIX și XX. Cu ajutorul lor, vom descifra povestea celor ce și-au trăit viața în tradiția marilor hetaire și curtezane. Ne vom delecta cu povestea miticelor doamnelor care i-au inspirat pe Alexandre Dumas–fiul (Dama cu camelii) și Émile Zola (Nana). Vom descoperi apoi fascinata lume a încântătoarele Émilienne d’Alençon, Cléo de Merode, La Païva, Liane de Pougy, La Belle Ottero, Lina Cavalieri și „a spioanei de operetă” Mata Hari.
Femei fascinante, unduitoare, precum vegetația tipică stilului Art Nouveau, fatale și întunecate, și cu atât mai mult dorite, pline de fast și eleganță, precum împărătesele bizantine din afișele lui Mucha sau luminoase și strălucitoare, precum Loïe Fuller, zână a electricității, toate au dat savoare epocii 1900.
Primul război mondial (1914-1918) a însemnat sfârșitul acestor seducătoare rafinate. Retrase în lumea lor elegantă și strălucitoare, au mai apărut rar prin paginile revistelor de modă, surprinse de fotografi geniali, sau și-au trăit restul vieții uitate și ruinate.
Ce a mai rămas astăzi din gloria lor vom încerca să descoperim împreună, să ne delectăm cu eleganța, șarmul și nonconformismul unor doamne mult prea ușor uitate.
1] Catherine Guigon, Les Cocottes. Reines du Paris, Parigramme, Paris, 2012.
