”Dibuk e mai mult decât cea mai provocatoare piesă din literatura dramatică idiş. O poveste de dragoste care începe în lumea noastră şi se împlineşte în lumea de dincolo. Un legământ se face între om şi Dumnezeu. Încălcarea lui trezeşte lumea nevăzută şi îl răzbună pe cel nedreptăţit.
Între magie si firesc, între suprarealism şi real, între convenţional şi neconvenţional, cu frământări de culoare între alb şi negru, se întâmplă să îţi câştigi sau să îţi pierzi sufletul. La uşa omului pândeşte tot timpul păcatul. Omenirea devine tot mai neputincioasă in faţa ispitei. Nu trebuie să ne luptăm cu păcatul, ci să îl facem mai bun. Tot ce a zămislit Dumnezeu poartă în sine o scânteie de sfinţenie.” (Chris Simion)
Între magie si firesc, între suprarealism şi real, între convenţional şi neconvenţional, cu frământări de culoare între alb şi negru, se întâmplă să îţi câştigi sau să îţi pierzi sufletul. La uşa omului pândeşte tot timpul păcatul. Omenirea devine tot mai neputincioasă in faţa ispitei. Nu trebuie să ne luptăm cu păcatul, ci să îl facem mai bun. Tot ce a zămislit Dumnezeu poartă în sine o scânteie de sfinţenie.” (Chris Simion)
