Se spune că uneori la spectacolele lui Tennessee Williams atmosfera era tulburată de un chicotit strident, ca de hienă. Spectatorii se întrebau jenaţi cine-o fi nebunul din fundul sălii, iar actorii se uitau unul la altul: "E Tenn în sală!" Lucrând la această piesă m-a obsedat acest chicot misterios şi am încercat să-l descifrez.
Lumea, aşa cum o vedea Tennessee Williams în 1982, era agresivă, indiferentă, plină de lăcomie şi cruzime. Pornită pe calea autoanihilării, într-o economie slăbită de o inflaţie galopantă. Nu vă sună familiar? O lume cu personaje ale căror vieţi sunt pline de teamă, meschinărie, tristeţe, gelozie şi regret.
O comedie neagră. Sau tristă. Sau sumbră. Dar în final o comedie, ca o reţetă pentru a înlătura strigoii care ne bântuie pe toţi mai devreme sau mai târziu.
Lumea, aşa cum o vedea Tennessee Williams în 1982, era agresivă, indiferentă, plină de lăcomie şi cruzime. Pornită pe calea autoanihilării, într-o economie slăbită de o inflaţie galopantă. Nu vă sună familiar? O lume cu personaje ale căror vieţi sunt pline de teamă, meschinărie, tristeţe, gelozie şi regret.
O comedie neagră. Sau tristă. Sau sumbră. Dar în final o comedie, ca o reţetă pentru a înlătura strigoii care ne bântuie pe toţi mai devreme sau mai târziu.
