GRĂDINILE FERMECATE - O expoziție de Mircea Mureșan și Alexandru Rǎdvan
Doi pictori din generații diferite se încǎpǎțâneazǎ sǎ viseze, sǎ imagineze lumi paralele pornind de la experiența de zi cu zi. Renunțǎ la falsa obiectivitate arboratǎ uneori de artiști și se dedicǎ cu voluptate subiectivitǎții, nevoii de a visa, plǎcerii de a construi, serios și asumat, aceste grǎdini fermecate.
Grǎdinile sunt fermecate nu pentru cǎ sunt ținut de basm, ci pentru cǎ pot sǎ te farmece, trebuie sǎ crezi în posibilitatea unei alte dimensiuni și în magia artei pentru a avea acces la ele. E important sǎ spunem cǎ în primul rând autorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ credințǎ. Altminteri, grǎdinile li se refuzǎ.
Este o expoziție micǎ, intimǎ, într-un spațiu intim, Școala Satului din incinta Muzeului Național al Țǎranului Român. Spațiul primește firesc lucrǎrile artiștilor contemporani, pentru cǎ ele se regǎsesc în sutele de imagini din muzeu (fǎrǎ sǎ fi fost un gest programatic): atât tentele plate și culorile saturate ale lui Rǎdvan, cât și liniile și tusele dense, calde și libere, ale lui Mureșan.
Doi oameni de la oraș, din zilele noastre, încercând sǎ conserve fǎrǎ melancolie dramaticǎ starea vârstei fericite, când lucrurile nu erau atât de complicate și Universul era mai aproape.
Doi pictori din generații diferite se încǎpǎțâneazǎ sǎ viseze, sǎ imagineze lumi paralele pornind de la experiența de zi cu zi. Renunțǎ la falsa obiectivitate arboratǎ uneori de artiști și se dedicǎ cu voluptate subiectivitǎții, nevoii de a visa, plǎcerii de a construi, serios și asumat, aceste grǎdini fermecate.
Grǎdinile sunt fermecate nu pentru cǎ sunt ținut de basm, ci pentru cǎ pot sǎ te farmece, trebuie sǎ crezi în posibilitatea unei alte dimensiuni și în magia artei pentru a avea acces la ele. E important sǎ spunem cǎ în primul rând autorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ credințǎ. Altminteri, grǎdinile li se refuzǎ.
Este o expoziție micǎ, intimǎ, într-un spațiu intim, Școala Satului din incinta Muzeului Național al Țǎranului Român. Spațiul primește firesc lucrǎrile artiștilor contemporani, pentru cǎ ele se regǎsesc în sutele de imagini din muzeu (fǎrǎ sǎ fi fost un gest programatic): atât tentele plate și culorile saturate ale lui Rǎdvan, cât și liniile și tusele dense, calde și libere, ale lui Mureșan.
Doi oameni de la oraș, din zilele noastre, încercând sǎ conserve fǎrǎ melancolie dramaticǎ starea vârstei fericite, când lucrurile nu erau atât de complicate și Universul era mai aproape.
