Punerea în scenă a textului Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva de Jonas Gardell îşi propune să vorbească despre identitate, despre nevoia de iubire şi formele de dezvoltare a psihicului în absenţa ei.
Spectacolul dezvăluie tensiunile din relaţiile de familie, alteritatea, boala şi suferinţa, reprezentările onirice și halucinante ale lui Dumnezeu şi ale diavolului în subconştientul uman pentru a evidenția zbuciumul interior al personajelor.
Prinse în ecuații afective necunoscute pentru ele însele, personajele își transferă unele altora propriile temeri și angoase având sau nu puterea de a se elibera, reușind sau nu să trăiască ori să se îngroape într-un iad personal al unui trecut de nedepășit.
Spectacolul dezvăluie tensiunile din relaţiile de familie, alteritatea, boala şi suferinţa, reprezentările onirice și halucinante ale lui Dumnezeu şi ale diavolului în subconştientul uman pentru a evidenția zbuciumul interior al personajelor.
Prinse în ecuații afective necunoscute pentru ele însele, personajele își transferă unele altora propriile temeri și angoase având sau nu puterea de a se elibera, reușind sau nu să trăiască ori să se îngroape într-un iad personal al unui trecut de nedepășit.
