Jurnalul lui Robinson Crusoe
Insula pe care a naufragiat acest Robinson al lui Gellu Naum și al Adei Milea e înțesată cu capcane – capcane ale paradoxului, ale ludicului, ale jocului care se hrănește din propria-i substanță.
Jurnalul e un text circular, ironic și autoironic, asemenea cântecelor pe care Ada le compune în așa fel, încât să poată fi îndelung fredonate, fără a-și pierde vraja. Vrajă care constă în capacitatea de a ne proiecta pe noi, cei din afara scenei, în chiar centrul scenei, și de a ne îngădui, cu grație, să ne identificăm cu oricare personaj.
