Lansare de Carte: Om de Treabă, Țăranul autor: Paul Gherasim, co-autor: Marius Pandele
Muzeul Național al Țăranului Român vă invită marți, 26 iulie 2016, ora 18, la Studioul Horia Bernea, la lansarea cărții OM DE TREABĂ ȚĂRANUL, autor: Paul Gherasim, co-autor: Marius Pandele.
Părintele Dumitru Stăniloae, teologul născut în satul Vlădeni, evoca următorul portret moral al țăranului autohton: modest, discret şi bun. Fără aceste ingrediente, viaţa românilor n-ar fi strălucit prin bucurie, cumințenie și înțelepciune. Puterea de îndurare şi statornicia țăranului au reprezentat temelia comunității rurale peste care s-a așezat o veritabilă civilizație.
Țăranul gospodar era matinal. Trezit de cântecul cocoșilor și împins de obligația hrănirii animalelor, țăranul surprindea zorile mai întâi dintr-o rațiune utilitară. Către crăpatul dintre zi și noapte, omul de treabă era deja în lucrare. De ce? Pentru că vara trebuia să muncească pământul fără să simtă zăpușeala zilei. Îl găseai în picioare prin iarba înrourată la chiar primul licăr de lumină. Iarna, el ieșea afară să spargă lemne, încălzind soba casei și îngrijind apoi gospodăria.
Aproape fără excepție, țăranul prindea răsăritul soarelui și lumina Răsăritului l-a pătruns o viață întreagă. Conștiința omului de treabă era trează, prezentă și atentă la toate transformările naturii. Ritmurile cosmice îi dictau propria așezare. Găsim în viața părintelui Stăniloae, bunăoară, oglinda acestei atitudini sobre: chiar şi la nouăzeci de ani, teologul Ortodoxiei se trezea la patru dimineaţa, rostindu-şi rugăciunile, citind din Biblie și traducând textele patristice, până către ceasul amiezii. Timpul vesperal era oferit cu generozitate familiei și vizitatorilor.
Muzeul Național al Țăranului Român vă invită marți, 26 iulie 2016, ora 18, la Studioul Horia Bernea, la lansarea cărții OM DE TREABĂ ȚĂRANUL, autor: Paul Gherasim, co-autor: Marius Pandele.
Părintele Dumitru Stăniloae, teologul născut în satul Vlădeni, evoca următorul portret moral al țăranului autohton: modest, discret şi bun. Fără aceste ingrediente, viaţa românilor n-ar fi strălucit prin bucurie, cumințenie și înțelepciune. Puterea de îndurare şi statornicia țăranului au reprezentat temelia comunității rurale peste care s-a așezat o veritabilă civilizație.
Țăranul gospodar era matinal. Trezit de cântecul cocoșilor și împins de obligația hrănirii animalelor, țăranul surprindea zorile mai întâi dintr-o rațiune utilitară. Către crăpatul dintre zi și noapte, omul de treabă era deja în lucrare. De ce? Pentru că vara trebuia să muncească pământul fără să simtă zăpușeala zilei. Îl găseai în picioare prin iarba înrourată la chiar primul licăr de lumină. Iarna, el ieșea afară să spargă lemne, încălzind soba casei și îngrijind apoi gospodăria.
Aproape fără excepție, țăranul prindea răsăritul soarelui și lumina Răsăritului l-a pătruns o viață întreagă. Conștiința omului de treabă era trează, prezentă și atentă la toate transformările naturii. Ritmurile cosmice îi dictau propria așezare. Găsim în viața părintelui Stăniloae, bunăoară, oglinda acestei atitudini sobre: chiar şi la nouăzeci de ani, teologul Ortodoxiei se trezea la patru dimineaţa, rostindu-şi rugăciunile, citind din Biblie și traducând textele patristice, până către ceasul amiezii. Timpul vesperal era oferit cu generozitate familiei și vizitatorilor.
