Muzeul de Arta Veche Apuseana Ing. Dumitru Minovici din Bucuresti
Lânga casa cu clopotei, la numarul 1, este „Muzeul de Arta Veche Apuseana "Ing. Dumitru Minovici”, muzeu construit în stilul gotic tertiar englez între 1939-1941 de catre Dumitru Furnica Minovici, nepotul de sora al lui Nicolae Minovici, pasionat si el de arta si încurajat de acesta sa continue traditia de colectionari a familiei. Este o cladire armonios construita care gazduieste o colectie eclectica, adunata pe parcursul câtorva decenii din anticariatele si/sau licitatiile de arta ale vremii, ce cuprinde arme medievale si moderne, vitralii, tapiserii flamande, mobilier, opere ale unor pictori flamanzi, italieni, germani, precum si raritati bibliofile.
În spiritul familiei Minovici, muzeul a fost donat în 1945 Academiei Române pentru a nu se pierde prin nationalizare. Nici acest muzeu, ca si cel de arta populara, nu a avut dupa moartea Minovicilor un destin fericit.
Ultimul vizitator în aceste muzee a semnat în cartea de onoare la 16.09.90! Oare nu este pacat si nedrept sa privam capitala de aceste doua bijuterii arhitectonice în interiorul carora au fost strânse pentru bucuresteni, cu o pasiune si dedicatie rar întâlnite, atâtea marturii de istorie si cultura autohtona si mondiala?
Lânga casa cu clopotei, la numarul 1, este „Muzeul de Arta Veche Apuseana "Ing. Dumitru Minovici”, muzeu construit în stilul gotic tertiar englez între 1939-1941 de catre Dumitru Furnica Minovici, nepotul de sora al lui Nicolae Minovici, pasionat si el de arta si încurajat de acesta sa continue traditia de colectionari a familiei. Este o cladire armonios construita care gazduieste o colectie eclectica, adunata pe parcursul câtorva decenii din anticariatele si/sau licitatiile de arta ale vremii, ce cuprinde arme medievale si moderne, vitralii, tapiserii flamande, mobilier, opere ale unor pictori flamanzi, italieni, germani, precum si raritati bibliofile.
În spiritul familiei Minovici, muzeul a fost donat în 1945 Academiei Române pentru a nu se pierde prin nationalizare. Nici acest muzeu, ca si cel de arta populara, nu a avut dupa moartea Minovicilor un destin fericit.
Ultimul vizitator în aceste muzee a semnat în cartea de onoare la 16.09.90! Oare nu este pacat si nedrept sa privam capitala de aceste doua bijuterii arhitectonice în interiorul carora au fost strânse pentru bucuresteni, cu o pasiune si dedicatie rar întâlnite, atâtea marturii de istorie si cultura autohtona si mondiala?
