Pantofii rosii
„Lumea suprarealistă creată de Andersen în această poveste m-a motivat să abordez o temă strâns legată de tinerețe, actuală azi, la fel cum a fost în vremea scriitorului danez. Vanitatea și egocentrismul reprezintă o problemă pentru copiii de astăzi.
Într-o societate obsedată de aparențe, elevii ajung în mod aproape natural să fie interesați de înfățișarea lor și de nimic altceva. Școala devine mai degrabă un podium de modă, decât un loc unde ei beneficiază de un dar prețios, educația. Concurența sănătoasă, care motivează copiii, a dispărut, fiind înlocuită de o rivalitate neconstructivă al cărei motor este egocentrismul. Aceasta creează adesea situații de netolerat. Suntem martorii unui proces de deformare și, cu spectacolul de teatru-dans „Pantofii roșii”, simt nevoia să semnalizez acest lucru copiilor, părinților și profesorilor.
Limbajul dansului, ca o prelungire firească a universului suprareal creat de Andersen, mă ajută să trag un semnal de alarmă, fără a arăta cu degetul vinovații, pentru că menirea teatrului este alta. Soluția trebuie să o găsească fiecare dintre noi, așa cum Carina însăși a găsit-o în această poveste.”, Baczó Tünde.
„Lumea suprarealistă creată de Andersen în această poveste m-a motivat să abordez o temă strâns legată de tinerețe, actuală azi, la fel cum a fost în vremea scriitorului danez. Vanitatea și egocentrismul reprezintă o problemă pentru copiii de astăzi.
Într-o societate obsedată de aparențe, elevii ajung în mod aproape natural să fie interesați de înfățișarea lor și de nimic altceva. Școala devine mai degrabă un podium de modă, decât un loc unde ei beneficiază de un dar prețios, educația. Concurența sănătoasă, care motivează copiii, a dispărut, fiind înlocuită de o rivalitate neconstructivă al cărei motor este egocentrismul. Aceasta creează adesea situații de netolerat. Suntem martorii unui proces de deformare și, cu spectacolul de teatru-dans „Pantofii roșii”, simt nevoia să semnalizez acest lucru copiilor, părinților și profesorilor.
Limbajul dansului, ca o prelungire firească a universului suprareal creat de Andersen, mă ajută să trag un semnal de alarmă, fără a arăta cu degetul vinovații, pentru că menirea teatrului este alta. Soluția trebuie să o găsească fiecare dintre noi, așa cum Carina însăși a găsit-o în această poveste.”, Baczó Tünde.
