Vara aduce cu ea mai mult decât căldura: aduce și purici. Sezonul cald accelerează ciclul de viață al acestor paraziți, iar o singură femelă poate depune, conform literaturii parazitologice, în jur de 50 de ouă pe zi. Rezultatul este o infestare care scapă rapid de sub control dacă nu este abordată din timp și corect.
Sunt paraziți mici, de 1-3 milimetri, de culoare maro-închis și extrem de agili: capacitatea de salt a unui purice este remarcabilă față de dimensiunea corpului său, ceea ce explică de ce se răspândesc atât de repede, de la animal la covoare, tapițerie și pat.
Cum recunoști că animalul tău are purici
Primul semn este scărpinatul insistent, mai ales în zona gâtului, spatelui și bazei cozii. Animalele cu purici se mușcă adesea de blană sau se freacă de mobilă. La o privire mai atentă în blana densă, poți observa:
insecte mici care se mișcă rapid printre fire
„praf de purici” (excremente mici, negre, care la contact cu o lavetă umedă lasă urme roșiatice, din sânge digerat)
mici răni sau zone cu blana ruptă din cauza scărpinatului.
La pisici, semnul clasic este scărpinatul excesiv al gâtului și capului. La câini, zona de predilecție este spatele, aproape de coadă. Unele animale dezvoltă dermatită alergică la înțepăturile de purici (DAP): pielea devine roșie, cu cruste mici, mai ales în zona lombară. La animalele foarte tinere sau slăbite, o infestare severă poate provoca anemie.
Un lucru mai puțin știut: puricii sunt și gazde intermediare pentru tenia Dipylidium caninum. Un câine sau o pisică care înghite accidental un purice infectat poate dobândi o infestare internă cu viermi. De aceea, deparazitarea externă merge de obicei mână în mână cu cea internă.
Ciclul de viață: de ce tratezi și casa, nu doar animalul
Majoritatea proprietarilor de animale tratează doar câinele sau pisica și se miră că puricii revin. Explicația stă în biologia parazitului: adulții pe care îi vedem pe animal reprezintă doar aproximativ 5% din totalul populației. Restul de 95%, ouăle, larvele și pupele, se află în mediu: pe covoare, în colțurile pereților, în tapițerie, în spațiile dintre dulapuri.
Ouăle cad de pe animal oriunde acesta se odihnește. Larvele se hrănesc cu resturi organice și excremente de adulți. Pupa (stadiul de crisalidă) poate supraviețui luni întregi fără să eclozeze, așteptând vibrații, căldură sau dioxid de carbon, adică semne că o gazdă se apropie. Asta explică de ce, uneori, puricii par să apară din senin într-o casă în care n-a trăit niciun animal de mult timp.
Concluzia practică: tratamentul eficient presupune obligatoriu două fronturi simultane, animalul și mediul.
Tratarea animalului
Există mai multe tipuri de produse pentru deparazitare externă: spot-on (picături aplicate pe ceafă), zgărzi, spray-uri și șampoane antiparazitare. Fiecare are mecanisme și durate de acțiune diferite. Alegerea depinde de specia animalului, vârstă, greutate, starea de sănătate și stilul de viață (animal de interior sau cu acces în exterior).
Medicul veterinar este cel mai în măsură să recomande produsul potrivit, mai ales atunci când în casă trăiesc mai multe animale de specii diferite. Motivul este unul critic de siguranță: permethrina și alți piretroizi de sinteză, ingrediente active comune în produsele antiparazitare pentru câini, sunt extrem de toxice pentru pisici. Metabolismul felin nu poate procesa aceste substanțe; contactul accidental, inclusiv prin lingerea blănii câinelui tratat, poate provoca convulsii și poate pune viața pisicii în pericol. Dacă în gospodărie trăiesc atât câini, cât și pisici, câinele tratat cu un astfel de produs trebuie izolat complet de pisici minimum 12-24 de ore, până când soluția aplicată pe piele s-a uscat.
La purici la pisică, substanțele considerate sigure pentru felide includ imidaclopridul, selamectina sau fluralanerul, dar și acestea se folosesc cu respectarea strictă a dozajului recomandat de veterinar și a instrucțiunilor de pe ambalaj.
Șampoanele antiparazitare acționează de obicei rapid, dar efectul este scurt. Ele pot fi utile ca primă intervenție de urgență, dar nu înlocuiesc un tratament sistematic cu durată lungă de acțiune.
Tratarea mediului: casa și curtea
Aspirarea intensă este primul pas și cel mai eficient: urmărește colțurile, spațiile de sub mobilă, tapițeria, locurile de dormit ale animalului. Sacul de la aspirator se pune imediat într-o pungă sigilată și se aruncă afară, altfel ouăle eclozează înăuntrul aparatului.
Hainele și accesoriile de dormit ale animalului se spală la cel puțin 60 de grade Celsius, temperatură la care ouăle și larvele sunt distruse.
Pentru tratamentul chimic al mediului, există spray-uri cu efect rezidual destinate spațiilor de interior. Produsele care conțin inhibitori de creștere a insectelor (IGR), cum ar fi methoprene sau pyriproxyfen, blochează dezvoltarea larvelor și rup ciclul de reproducere. Aceste substanțe acționează lent, dar sunt mai eficiente pe termen lung decât insecticidele clasice. Și în cazul produselor de mediu, instrucțiunile de pe ambalaj privind ventilarea spațiului și perioada de neutilizare trebuie respectate cu atenție.
Tratamentul mediului se repetă de obicei la două-trei săptămâni, pentru a prinde și adulții care eclozează din pupe după primul tratament.
Prevenție: ce funcționează pe termen lung
Un tratament antiparazitar extern aplicat regulat, tot anul sau cel puțin pe durata sezonului cald (primăvara până toamna), este cea mai eficientă formă de prevenție. Schimbările climatice din ultimii ani au extins sezonul activ al puricilor: temperaturile moderate de toamnă și iernile blânde permit supraviețuirea populațiilor de paraziți și în lunile care altădată erau considerate sigure.
Periodicitatea optimă a tratamentului diferă în funcție de produs și de nivelul de expunere al animalului, iar medicul veterinar poate recomanda un calendar adaptat situației concrete.
Câteva obiceiuri care reduc riscul de reinfestare:
spălarea periodică a păturilor și accesoriilor animalului
aspirarea frecventă a covoarelor și tapițeriei, mai ales vara
verificarea blănii animalului după fiecare plimbare în zone cu vegetație
evitarea contactului cu animale necunoscute, în special cele care nu sunt deparazitate.
Puricii sunt o problemă comună, dar rezolvabilă. Cheia este consistența: un tratament aplicat o singură dată rareori rezolvă problema definitiv, mai ales dacă mediul nu a fost tratat simultan.
Sursa foto: envato.com
