Bucuresti

Tot ce trebuie să cunoști despre strabism

Tot ce trebuie să cunoști despre strabism

Detalii stire

Categorie
Stiri sanatate
Modificat
acum 2 luni si 3 saptamani
Vizualizari
210

Voteaza & Distribuie

Prezentare stire

Strabismul poate fi diagnosticat în cadrul unei consultații oftalmologice, în urma căreia medicul oftalmolog constată că ochii persoanei investigate nu privesc în aceeași direcție și nu fixează un obiect în același timp. Poate debuta în copilărie, dar uneori și la o vârstă matură. Această afecțiune oculară se manifestă prin faptul că axele celor doi ochi nu sunt paralele.

Ce trebuie să cunoști despre strabism, dacă ai fost diagnosticat(ă) cu această afecțiune sau dacă ai bănuiala că micuțul tău ar putea suferi de această problemă? Subtipurile, cauzele, manifestările clinice, tratamentul și prognosticul - sunt printre principalele puncte care trebuie să te intereseze. Să le analizăm!

Există trei tipuri de strabism, care la rândul lor includ alte subtipuri.

Strabism orizontal: convergent (esotropie), atunci când ochii sunt deviați spre nas și divergent (exotropie), atunci când ochii deviază spre ureche.

Strabism vertical: se întâmplă atunci când un ochi este mai sus, iar celălalt mai jos, sau când ambii ochi privesc în sus sau în jos.

Strabism combinat: se diagnostichează atunci când o deviație orizontală alternează cu una verticală.

Diagnosticul de strabism - cauze

Cauzele apariției sunt cele mai diverse - ereditatea, viciile de refracție, vederea scăzută a unui ochi din diverse motive (leziuni ale fundului de ochi, cataracta, tumori intraoculare); afecțiuni neurologice, afecțiuni ale orbitei, afecțiuni ale mușchilor oculari, tumori sau malformații intracraniene, traumatisme cranio-cerebrale.

Simptomele ce pot sugera diagnosticul de strabism

Cel mai recunoscut semnal de alarmă care aduce pacienții în cabinetul unui medic oftalmolog îl prezintă alinierea incorectă a ochilor, atunci când nu privesc în aceeași direcție permanent sau doar în anumite contexte. Lista simptomelor este completată de poziționarea defectuoasă a capului, vederea scăzută la unul dintre ochi (ambliopie), vederea scăzută la ambii ochi, vederea dublă, aprecierea greșită a distanțelor, deficiențe de coordonare ochi-mână etc.

Tratamentul în strabism - metode, abordări, eficiență. Prognoze


Pacienții diagnosticați trebuie să știe că strabismul nu dispare de la sine. Strabismul trebuie tratat, iar tratamentele sunt variate, începând de la corecția optică (ochelari), până la tratament ortoptic, terapie vizuală sau chiar tratament chirurgical. Medicul oftalmolog va stabili protocolul de tratament în strabism, care poate începe de la corecția viciilor de refracție cu ajutorul ochelarilor și poate ajunge la abordări complexe.

La Clinica Optisan se aplică metode revoluționare de tratament al strabismului prin terapie vizuală:
– fără intervenție chirurgicală la strabisme cu grad mic;
– pre-operator și post-operator în cazul strabismelor cu grad mare.

Uneori, simpla corecție a viciului de refracție și purtarea corecției optice are ca rezultat realinierea ochilor. De cele mai multe ori strabismul determină ambliopia, atunci când vederea scade la unul dintre ochi din cauza imaginii incorecte percepute de ochiul deviat. Pentru a remedia problema „ochiului leneș”, terapia vizuală este printre cele mai eficiente metode de tratament.

În majoritatea cazurilor de strabism, intervenția chirurgicală nu este prima opțiune de tratament. Mai mult decât atât, intervenția chirurgicală rezolvă doar problema deviației globilor oculari, îi aliniază, dar nu va îmbunătăți vederea, în timp ce terapia vizuală poate contribui la dezvoltarea vederii.

Tratamentul chirurgical se aplică în cazurile complicate, cu deviații mari ale axelor oculare și în cazul esotropiei infantilecongenitale, atunci când ochii deviază spre nas, disfuncție care apare în primele luni de viață.

Asocierea intervenției chirurgicale cu terapia vizuală poate recupera și acuitatea vizuală pierdută între timp la „ochiul leneș” și asta doar după un protocol complex de terapie stabilit de către medicul oftalmolog în funcție de gradul afecțiunii, vârsta pacientului și abilitățile sale psiho-cognitive.