Bucuresti

Intalnirea cu scriitorii Constantin Abaluta si Andrei Luca la Institutul Blecher

Detalii

Categorie
Manifestari culturale
Modificat
acum 2 ani si 11 luni
Vizualizari
625

Reprezentari

DataOraLocatie
Miercuri 12 mai 2010 

Voteaza & Distribuie

Prezentare

Clubul de lectura Institutul Blecher va invita, miercuri 12 mai, de la ora 18.30, in Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor din Romania (Calea Victoriei, nr. 115), la lectura scriitorilor Constantin Abaluta (proza) si Andrei Luca (poezie). O intalnire moderata de Claudiu Komartin.

Constantin Abaluta (n. 1938, Bucuresti) a publicat peste 40 de carti si a tradus mai bine de 25 de volume ale unor mari poeti si prozatori din literatura universala (Beckett, Boris Vian, Michaux, Dylan Thomas, Wallace Stevens, Frank O’Hara etc.). Debuteaza ca poet in 1964 cu volumul „Lumina pamantului", revenind dupa cativa ani cu „Piatra" (1968), prin care se asaza in traditia suprarealista deschisa de Gellu Naum si Virgil Teodorescu. Urmeaza numeroase alte volume de versuri, printre care „Unu" (1970), „Obiecte de tacere" (1979), „Aerul, mod de folosinta" (1982), „A sta in picioare" (1986), „Drumul furnicilor" (1997), „Cartita lui Pessoa" (1999), „Odaile" (2001), „Intrusul" (2005), „Orasul marea" (2006), „Iov in ascensor / Iov in funicular" (2009) etc. Ca prozator, C. Abaluta a publicat volumul de proze onirice „Ultimele stiri din Planeta simetrica" (1981) si mai multe romane, cel mai recent, „Grafferul din lift", in 2006. La „Institutul Blecher", Constantin Abaluta citeste fragmente din volumul in lucru „Intamplari imaginare pe strazile Bucurestiului".

Andrei Luca (n. 1991, Slobozia) este elev in ultimul an de liceu la Colegiul National „Mihai Viteazul" din Slobozia. A debutat publicistic in „Tomis". In textele selectate pentru „Institutul Blecher", Andrei Luca se individualizeaza printr-un discurs hipertehnicizat, iar materia care populeaza poemele sale duce cu gandul la acea „poetica a hackerului" despre care s-a mai vorbit in ultimii ani, prilejuind de regula comotii critice la comentatorii pusi in fata evidentei ca in intalnirea dintre societatea informationala si poezie, nu s-au schimbat doar mijloacele de expresie, ci chiar mecanismele interne de producere a textului. O anumita retorica a angoasei e de recunoscut in discursul uneori tern, alteori rece si sincopat al tanarului poet. Ramane insa de vazut in ce masura va reusi sa pastreze impresia de vulnerabilitate si tresaririle tensionate ale unei voci care oscileaza intre minimalism si maximalism, intre „uneori sunt un balot ud de paie / si tot ce merit e sa spal vase" si descoperirea ca „in alte galaxii vor mai fi explozii / dar aici furia tanara dinainte care prabusea / n-o sa mai prabuseasca / nimic".